SECONDE DOMENIE DI CORESIME

Antifone di jentrade Sal. 26, 8-9

Il cur mi dîs di te: Cîr di viodi la so fàce!
Signor, jo o cîr di viodi la to face,
no sta lâmi lontan, che no rivi a vioditi.

O ancje Sal. 24, 6. 3. 22.

Signor, ricuarditi dal to boncur,
des tos graciis che tu âs simpri fatis.
I contraris no àn di cjolmi-vie.
Diu gno, salve Israel di ducj i malans!

No si dîs il Glorie.

Oremus: Preìn: Diu, che tu nus âs comandât di scoltâ to Fi, che tu j vuelis ben, indegniti di passi il nestri cur cu la to peraule, par ch'o rivìn adore di viodi in gjonde la to glorie, cul voli clar e net dal spirt.
Tal domandin par Gjesù Crist nestri Signor e to Fi ch'al è Diu e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.

An A
Prime leture.: Clamade di Abram, von dal popul di Diu.

Dal libri de Gjenesi 12, 1-4a
In che volte: Il Signor al à dite ad Abram: «Lasse il to paîs, la to parentât e la famee di to pari, e anin tune tiere ch'o ti mostrarai Jo. Ti fasarai deventâ un grant popul, o ti benedirai e o fasarai deventâ grant il to non e tu sarâs plen di benedizions. O benedirai chêi che ti benedissin e o maludirai chêi che ti maludissin e lis fameis di dut il mont a saran benedidis midiant di te».
Alore Abram al è partît come che j veve ordenât il Signor.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Salmo cul Responsori Sal. 32, 4-5. 18-19. 20 e 22

R. Signor, la to misericordie ch'a vegni-jú su di nô
come ch'o la spetin. (R.: 22)

La peraule dal Signor e jè sclete,
e dut ce ch'al fâs al è come ch'al promet.
J plâs la justissie e ce ch'al va ben,
e dute la tiare e jè plene incolme dal boncur dal Signor. (R.: 22)

Viodèit che i voi dal Signor
a son simpri vierts su chêi ch'e spietin la so gracie,
simpri pront a salvàur la vite,
e a tignîju-sú te miserie. (R.: 22)

La nestre anime e spere tal Signor,
al è lui il nestri jutori e la nestre fuarce.
Signor, che il to boncur nus cuviergj come ch'o sperin. (R.: 22)

Seconde leture: Il Signor nus clame e nus fâs capî

De seconde letare di Pauli apuestul a Timoteo 1, 8-10
Fradi ungrum cjar: patìs alc ancje tù pal vanseli, fidanti te fuarce di Diu che nus à salvâts e che nus à sielzûts cun tune sielte sante, no par merit des nestris oparis, ma seont la so idee e la so gracie, che nus e à dade in Crist Gjesù, ancjemò di simpri, ma che si è pandude cumò cul pandisi dal nestri Salvador Crist Gjesù, ch'al à disfate la muart e al à fat lusî la vite e il no-murî midiant dal vanseli.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Sproc prin dal Vanseli Mc. 9, 7

R. Laut e onor a ti, Gjesù Signor!

Si è sintude la vôs dal Pari in tune nule lusinte:
Chest al è gno Fi, ch'o j uèi ben: scoltàjlu.

Vanseli : La so muse a splendeve come il soreli.

Dal Vanseli seont Mateo 17, 1-9
Alore Gjesù al cjape-sú Pieri, Jacun e Zuan so fradi e ju mene-sú par une mont alte dibessoi.
Si è trasfigurât denant di lôr; la so muse a splendeve come il soreli, e i siei vistîts a jerin deventâts blancs come la lûs.
E ve' ch'a comparissin Mosé e Elje ch'a discorevin cun lui.
Cjapade la peraule, Pieri al dîs a Gjesù: «Signor, ce ben restâ culì! Se tu ûs o fasarai culì tre tendis, une par te, une par Mosé e une par Elje».
Lui al fevelave ancjemò che une nule lusinte ju tapone e une vôs de nule e dîs: «Chest al è gno Fi, il predilet, o soi tant content di lui: scoltàjlu».
Sintint a fevelâ cussì i dissepui a colin cu la muse par tiare e si spaventin unevore.
Gjesù ur va dongje, ju tocje e ur dîs:
«Jevàit-sú e no stàit a vê pore».
Alçant i voi no viodin nissun, dome Gjesù.
Vignint-jú de mont Gjesù ur dà chest ordin: «No stàit a dî a dinissun ce ch'o veis viodût, prin che il Fi dal om nol sei rissussitât».
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!

An B

Prime leture: Il sacrifici dal nestri patriarcje Abram.

Dal libri de Gjenesi 22, 1-2. 9a. 10-13. 15-18
Alore Diu al à ulût stazâ Abram e j disé: «Abram! Abram! »
E lui: «O soi cà!» dissal.
E Diu: «Cjape to fi, l'unic, che tu j uelis tant ben, Isac, e va tal paîs di Morià, e là tu m'al sacrificarâs su tun çuc ch'o ti mostrarai».
E Abram si è metût in viaç.
Rivâts sul puest che Diu j veve mostrât, Abram al fasé un altar e al intassà i lens. Po al slungjà la man e al cjapà il curtis par sacrificâ so fi.
Alore l'Agnul dal Signor lu clamà dal cil: «Abram! Abram!».
«O soi cà! » dissal.
L'Agnul al zontà: «No sta doprâ la to man cuintri dal frut e no sta fâj nissun mâl. Cumò o sai
cetante religion che tu âs pal Signor: no tu âs rifudât di dâmi nancje to fi, l'unic».
Abram al alçà i voi e al à viodût un bec ingredeât cui cuars tun baraçâr. Lu à cjapât e lu à sacrificât tal puest di so fi.
Po l'Agnul dal Signor al clamà dal cil un'altre volte Abram e j disè: «Tal zuri e tal garantis su la me peraule: par-vie che tu âs fat chest e no tu âs rifudát di dâmi to fi, l'unic, jo t'incolmarai di benedizions e la int de to gjernassie a'n' sarà cetante, come lis stelis in cil e come il savalon sul or dal mar; la to int e cuistarà lis sitáts dai siei nemîs. Midiant de to gjernassie a saran benedîs ducj i popui dal mont, par-vie che tù tu mi âs ubidît».
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Salmo cul Responsori
Sal. 115, 10 e 15. 16-17. 18-19.

R.
O larai indenant cul Signor, tal mont dai vîs. (R.: 114, 9)

Mi soi fidât ancie cuant ch'o disevi:
«Ce grande disgraccie che mi tocje!».
Al Signor e displás unevore la muart dai siei amîs.

Jo, Signor, o soi to servidor,
to servidor come me mari;
parchel tu âs crevadis lis mes cjadenis.
Ti fasarai un sacrifici di ringrassiament, clamant in jutori il to Non.

o sodisfarai i vôts fats al Signor in face di dut il so popul,
tai curtifs de cjase dal Signor, tal mieç di te, Gjerusalem.

Seconde leture: Diu no la à sparagnade nancje a so Fi.

De letare di Pauli apuestul a chêi di Rome 8, 31b-34
Fradis: ce vîno di dî? Se Diu al è par nô, cùi saràjal cuintri di nô? Lui che nol à sparagnât nancje il so Fi, ma lu à molât par ducj noaltris, cemút fasarâjal a no molânus dut, insieme cun Lui? Cui tirarâjal-fur cantins cuintri chêi che Diu al à sielt?
Al è Diu ch'al justifiche; cùi si metaràjal a condanâ? Nissun, parcech'al è Crist Gjesù ch'al è muart, ansit ch'al è rissussitât, ch'al è 'e gjestre di Diu e ch'al prèe par nô.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Sproc prin dal Vanseli
Mc. 9, 7

R.
Laut e onor a ti, Gjesù Signor!

Si è sintude la vôs dal Pari in tune nule lusinte:
Chest al è gno Fi, ch'o j uèi ben: scoltàjlu.

Vanseli: Al è il Fi gno, Ma j uei ben.

Dal Vanseli scont Marc 9, 1-9
Alore Gjesù al tíre in bande Pieri, Jacun e Zuan, ju puarte, dome lôr, sú par une mont alte, e denant di lor si trasfigure. I siei vistits a deventin lusints, tant blancs, che un lavandar cajú nol pò fâju cussì blancs. Ur comparissin Elje e Mosé ch'a cjacaravin cun Gjesù.
Alore Pieri, cjapade la peraule, al dîs a Gjesù: «Ce biel ch'al è stâ culì, rabbì! O fasarin tre tendis, une par tè, une par Mosé e une par Elje».
Nol saveve ce dî; a erin plens di póre.
E capite une nule a fàur ombrene, e da nule e ven-fur une vôs: «Chest al è il gno Fi, il predilet: scoltàjlu».,
E a colp, cjalansi ator, no àn viodût nissun cun lôr, dome Gjesù dibessol.
Dismontant-jú de mont ur ordene di no contâ a di nissun ce ch'a vevin viodût, prin che il fi dal om al rissussitàs dai muarts.
E àn mantignude la peraule, ancje se fra di lôr si domandavin ce ch'al oleve dî: «Prin ch'al rissussitàs dai muarts».
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!


An C
Prime leture: Diu al fâs un pat cul ami Abram.

Dal libri de Gjenesi 15, 5-12. 17-18
Alore: Diu al à menât-fur Abram e j à dite: «Cjale-sú il cil e conte, se tu sês bon, lis stelis. La to gjernassie - dissal - e sarà tan’che lis stelis».
Si fidá dal Signor, che j al à metût in cont sicu merit.
E al disé: «O soi jo il Signor ch’o ti ai tirât-fur di Ur de Caldee, par dâti cheste tiare par ch’e fos tô».
Alore lui: «Signor e Diu, - dissal - cemût puèdio savê ch’o deventarai paron di jê?».
Il Signor j à rispuindût: «Met di bande par me une cjare di tre agn, une mange di tre e un cjastron di tre agn, po ancje une tortorele e une colombe».
Lui al cjapà chestis bestiis, lis à tajadis tal mieç e al à pojât par tiare i tocs, juscj ùn in face di chelaltri, cence tajâ in doi i ucei.
I ucelats a cirivin di vignî-jú su la cjar muarte e Abram ju parave vie.
Cuant che il soreli al stave par lâ amont, une grande sium e capità a Abram, e une pore grande e nere lu à fat sgrisulâ. Alore, lât-jú il soreli, e rivà une fumate scure e al è comparît un fornel ch’al fumave e une lûs di fuc ch’e passave tal mieç des parts tajadis in doi.
Ta che dì il Signor al à fat chest pat cun Abram: «A la to gjernassie o darai cheste tiare, dal flum dal Egjit fint al grant flum dal Eufrat».
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Salmo cul Responsori
Sal. 26, l. 7-8a. 8b-9abc. 13-14

R. Il Signor al è la me lûs e la me salvece. (R.: 1 a)

Il Signor al è la me lûs e la me salvece,
di cui àjo di vê pore?
Il Signor al è Lui ch’al pare la me vite,
di cui àjo di spaventâmi? (R.: 1 a)

Signor, scolte la me vôs che ti clame,
vê dul di me e scoltimi.
Il cur mi dîs di Te:
«Cîr di viodi la so face!». (R.: 1 a)

Signor, jo o cîr di viodi la to face,
no sta lâmi lontan, che no rivi a vioditi,
no sta butâmi lontan dai tiei voi,
Tù che tu sês il gno jutori. (R.: 1 a)

O speri di viodi il ben di Diu, te tiare dai vîs,
Spere tal Signor, cjape fuarce,
dati coragjo e spere tal Signor! (R.: 1 a)

Seconde leture:
Crist nus darà un altre filusumie, fasintnus deventâ compagns dal so cuarp in glorie.

De letare di Pauli apuestul a chêi di Filipi 3, 17 - 4, 1
Fradis: [Cirît di fâ come mè e cjalàit chêi ch’a van indenant come nô, ch’o nus veis denant dai voi. Parceche a’nd’è unevore, us al ài dite tantis voltis, e cumò us al torni a dî ancje vaint, ch’a marcin come nimîs de crôs di Crist; a son chêi ch’a finiràn mal, ch’e àn par diu la panse, ch’a si vantin di ce ch’al è la lor vergogne, ch’a pensin dome a lis robis de tiare. Invessi] par nô la patrie e jè in tai cii, e di lassú o spetin ancje il salvador, il Signor Gjesù Crist, ch’al darà un’altre filusumie al puar nestri cuarp, fasìnlu deventâ compagn dal so cuarp glorios, cun che stesse fuarce ch’al pò meti-sot dutis lis robis.
Alore, fradis miei, ch’o us uèi tant ben e ch’o ài tante vôe di viodius, vualtris, ch’o seis la me gjonde e la me zoe, tignîsi ta cheste strade dal Signor, cjarissims.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Sproc prin dal Vanseli
Mc. 9, 7

R. Laut e onor a ti, Gjesù Signor!

Si è sintude la vôs dal Pari in tune nule lusinte:
Chest al è gno Fi, ch’o j uèi ben: scoltàjlu.

Vanseli: Intant ch’al pree al gambie muse.

Dal Vanseli seont Luche 9, 28b-36
In che volte Gjesù al à cjapât-sú Pieri, Zuan e Jacum e al è lât su pe mont a preâ. E intant ch’al pree al gambie muse, i siei vistîts a deventin blancs lusints, e ve’ che doi umign a fevelavin cun lui: a jerin Mosé e Elie, che, comparîts in te glorie, a fevelavin de so partense ch’e veve di sucedi a Gjerusalem.
Pieri e chêi ch’a jerin cun lui si jerin inçussîts pe sium, ma, dismovinsi, a viodin la so glorie e i doi umign ch’a jerin cun lui.
E al sucedè che cuant ch’a stavin par lassâlu, Pieri al dîs a Gjesù: «Mestri, al è biel stâ chi, e o fasarìn tre tendis: une par tè, une par Mosé e une par Elie», cence savê ce ch’al diseve.
Intant ch’al fevelave cussì, e capite une nule e ur fâs ombrene.
Si son sgrisulâts a jentrâ te nule.
E salte fur une vôs de nule ch’e dîs: «Chest al è il gno Fi, il sielt: scoltàjlu!». E intant che la vôs e fevelave, Gjesù si cjatà dibessol.
Lôr e àn tasût, in che volte no àn contât a dinissun ce ch’a vevin viodût.
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!

Su lis ufiertis

Ti prein, Signor, che chest sacrifici al vebi di smondeânus dai nestris pecjâts e ch'al vebi di santificâ tant i cuarps che i curs di chêi che ti crodin, par ch'a fasin come cu va lis fiestis di Pasche.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.

Prefassi

Al è just, al va ben e al conven ringrassiâti te, simpri e dapardut, Signor, Pari, Diu onipotent eterno, midiant di nestri Signor Gjesù Crist.
Lui su la mont si è trasfigurât devant dai dissepui, dopo di vèur contât ch'al scugnive murî, par ch'al risultas che dome midiant la passion, clamant par testemonis la leç e i profetis, al veve di rivâ a la glorie de rissurrezion.
Parchel insieme cun ducj i Agnui dal cil, nô culì in tiare ti cjantin a fuart e cence mai fermâ l'ino di glorie.

Antifone di Cumunion Mt. 17, 5

Chest al è il gno Fi, il. predilet,
o soi tant content di lui: scoltàjlu.

Dopo de Cumunion

Signor, nô ch'o cjapin la nestre part di chescj misteris plens di glorie, o vin voe di ringrassiâti, parceche tu nus fasis cjapâ part des robis dal cîl cuant ch'o sin inmò su la tiare.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.