TIERCE DOMENIE DI CORESIME
Antifone di jentrade Ez. 36, 23-26
Cuant ch'o mi pandarai pal Sant ch'o soi,
alore us tirarài dongje di ogni contrade,
e us butarai intor une aghe
che us smondearà di dutis lis porcariis ch'o veis intor.
Us darai ancje une anime gnove, dissal il Signor.
O ancje: Sal. 24, 15-16
O ài i voi ch'a cjalin simpri là dal Signor,
e lui al gjavarà de palisse i miei pîs.
Signor, cjalimi di bon voli,
parcé ch'o soi dibessol e avilît.
No si dîs il Glorie.
Oremus: Preìn: O Diu, che tu sês la risultive dal bon cur e de bontât, che tu nus âs insegnât che la midisine dai pecjâtz e jè tal zunâ, tal preâ e tal dâ a chealtris, cjale di bon voli ch'o sin cà a confessâti ch'o sin avilîtz, par che tu vebis il dûl di tirà-sú nô ch'o vin la cussiense ch'a nus pese masse.
Tal domandin par Gjesù Crist nestri Signor e to Fi, ch'al è Diu, e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.
An A
Prime leture: :
Danus aghe di bevi.
Dal libri dal Esodo 17, 3-7
In che volte: il popul al ere plen di sêt, par-vie che no'nd'ere aghe e al bruntulave cuintri di Mosé e al diseve: «Parcé nus àstu faz saltâ-fûr dal Egjit par fâ murî di sêt nô, i nestris fîs e lis nestris bestiis?».
Alore Mosé al à ricorût al Signor e j à dite: «Ce àjo di fâ cun cheste int? Ancjemò un pôc e mi clapadaràn».
E il Signor al dîs a Mosé: «Mètiti in teste al popul e mene cun te cualchi sorestant dal popul; cjape in man il baston che tu âs doprât cuintri dal flum e va indenant. Viôt che jo o sarai lì su la crete dal Horeb in face tô: tu j darâs un colp 'e crete e a vignarà-fur le aghe par che il popul al vêbi ce bevi».
Mosé al à fat cussì denant dai sorestanz dal popul. E j à metût non a chel puest «tentazion» par-vie des cuestions dai fîs di Israel ch'a vevin tirât a siment il Signor disint: Vîno o no vîno un Signor?
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.
Salmo cul Responsori Sal. 94, 1-2. 6-7. 8-9
R. Magari che uè o scoltassis cheste peraule dal Signor:
No stàit a ustinâsi tal vuestri cur. (R.: 8)
Vignît a bati lis mans al Signor,
fasin fieste 'e crete che nus salve.
Presentìnsi denant di lui ringrassianlu,
fasin fieste sunant e cjantant.
Vignît a inchinâsi denant di lui,
a butâsi in genoglon denant dal Signor che nus à creâtz,
parceche al è lui il nestri Diu,
e nô o sin il popul che lui al mene a passon,
lis pioris ch'al rêç cu lis sos mans.
Magari che ué o scoltassis la vôs dal Signor:
No stàit a ustinâsi tal vuestri cur come a Meribà,
come in che dì a Massa tal desert,
cuant che i vuestris vons mi àn tirât a siment,
ancje s'a vevin viodût ce ch'o vevi fat.
Seconde leture
L'amor di Diu si è spandût su di nô midiant dal Spirtu Sant che nus è stât dât.
De letare di Pauli apuestul a chêi di Rome 5, 1-2. 5-8
Fradis: jessint justificâtz pe fede, o sin in pâs cun Diu midiant dal Signor nestri Gjesù Crist; midiant di lui, cu la fede o vin vude la jentrade in cheste gracie ch'o si cjatín, e o si vantin de sperance de lûs di Diu. E la sperance no ti lasse malapajât, parceche l'amor di Diu al à colmât i nestris curs, midiant dal Spirtu Sant che nus è stât dât.
Ancjemò po, Crist cuant che nô o jerin malamentri al è muart tal moment just par umign triscj. Al è tant dificil che ùn al mueri par un just; al po stai che ùn al vebi il coragjo di murî par un bon.
Poben, Diu al à pandût il so boncur par nô propit parceche Crist al è muart par nô, cuant che nô o jerin ancjimò pecjadors.
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.
Sproc prin dal Vanseli: Zn. 4, 42 e 15
R. Laut a Crist, rè de glorie eterne!
Signor, tù tu sês propit il salvador dal mont;
dâmi di bevi aghe vive, par che no vêbi plui sêt.
Vanseli: La risultive ch'e bute-sú l'aghe fin te vite eterne.
Dal Vanseli seont Zuan 4,542 (si po no lèi ce ch'al è jenfri [ ])
Alore Gjesù al è rivât tune sitât de Samarie che j disevin Sicar, dongje dal teren che Jacop al veve dât a so fi Josef. Lì al jere il poç di Jacop.
Cussì Gjesù, strac pal viaç, al ere sentât dongje il poç; al ere tor misdì.
Une femine samaritane e capite a urî aghe.
Gjesù j dîs: «Dâmi di bevi».
I siei dissepui a' jerin lâz in sitât a comprâ di mangjâ.
Alore la samaritane j dîs: «Cemût fastu a domandâmi di bevi, tù gjudeo, a mi femine samaritane?».
Difat gjudeos e samaritans a son in rotis.
Gjesù j rispuint: «Se tu cognossessis il don di Diu e cui ch'al è chel che ti dîs: dâmi di bevi, tu j varessis domandadi tù, e lui ti vares dade aghe vive».
J dîs la femine: «Sior, no tu âs nuje cun ce urî, e il poç al è font: d'indulà cjòlistu l'aghe vive? Sarèssistu plui grant di nestri pari Jacop, che nus à fat il poç e al à bevût lui, i siei fîs e i siei nemai?».
Gjesù j rispuint: «Ducj chêi ch'a bevin di cheste aghe a tornin a vê sêt, ma chel ch'al bevará che aghe ch'o darai jo, nol varà plui sêt par simpri; ansit l'aghe ch'o j darai jo e deventarà une risultive ch'e bute-sú aghe fin te vite eterne».
La femine j dîs: «Sior, dâmi che aghe par che no vèi sêt, e che no mi tocji vignî culì a tirále-sú».
[E lui: «Va a clamâ il to om e torne culì».
E la femine: «No ài om».
Gjesù j dîs: «Tu âs fat ben a dî che no tu âs om, parceche tu'nd'âs vûz cinc e chel che tu âs cumò nol è il to om: cumò tu âs dite la veretât».
La femine j dîs: ] «Sior, o viôt che tu sês un profete.
I nestris paris e àn adorât su cheste mont, e vualtris o disèis ch'al è a Gjerusalem il puest dulà che si à di adorâ».
Gjesù j dîs: «Cròdimi, femine, ch'e jè vignude l'ore che no adorarèis il Pari ni su cheste mont ni a Gjerusalem.
Vualtris o adoràis ce che no cognossèis, nô o adorìn ce ch'o cognossìn, parceche la salvece e ven dai Gjudeos.
Ma cumò e jè vignude l'ore che i vers adoradors e adoraràn il Pari in spirt e in veretât, parceche il Pari al cîr adoradors di che fate.
Diu al è spirt, e al covente che i adoradors lu adorin in spirt e in veretât».
J dîs la femine: «O sai ch'al à di vignî il Messie, ch'al ûl dî: Crist; cuant ch'al vignarà lui nus contarà dut»,
J dîs Gjesù: «O soi jo, ch'o ti feveli».
[In chel moment a rivin i siei dissepui e a' si maravein ch'al stas fevelant cun tune femine. Ma nissun j dîs: Ce ùstu? Parcé fevèlistu cun jê?
La femine e lasse lì la sêle, e a va in sitât a dî e int: «Vignît a viodi un om che mi à dit dut ce ch'o ài fat: ch'al vèi di jessi il Crist?».
A saltin-fur de sitât e a van là di lui.
Intant i dissepui lu preàvin: «Rabbì, mangje».
Ur dîs: «O ài une mangjative che vualtris no savèis».
Alore j dissepui si disevin ùn cul altri: «J àjal puartât di mangjâ cualchidùn?».
Gjesù ur dîs: «Il gno mangjâ al sta tal fâ la volontât di chel che mi à mandât, tal finî la so opare. Vualtris no disèjso: ancjemò cuatri mês e dopo e ven l'ore di seselâ? Viodèit ce ch'o us dîs jo: alçáit i voi e cjalàit i cjamps ch'a son palomps par seselâ. Ancje chel ch'al sesele al cjape la pàe e al ingrume la robe pe vite eterne, cussì al gjolt tant il semenador che il seselador.
Difat e jè chi la peraule juste: ùn al semene e chel altri al sesele. jo us ài mandâtz a seselâ ce che no us à costât vitis; altris e àn fat vitis e vualtris o veis ricuet il lor lavor».]
Unevore di chêi di che sitât samaritane e àn crodût in lui [parvie des peraulis de femine ch'e contave: «Mi à dite dut ce ch'o ài fat!». ]
I samaritans, rivâtz là ch'al ere lui, lu àn preât di restâ cun lôr, e al è restât lì doi dîs.
Unevore di plui e' àn crodût par-vie des sos peraulis e a disevin 'e femine: «No son plui i tiei discors che nus fasin crodi; ancje nô lu vin sintût e o vin capît che chest om al è propit il salvador dal mont».
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!
An B
Prime leture:: La Leç a jè rivade midiant di Mosé,.
Dal libri dal Esodo 20, 1-17
(nol covente lei ce ch'al. è jenfri [ ])
Il Signor al à fat ducj chescj discors: «jo o soi il Signor, il to Diu, che ti à tirât-fur dal Egjìt, dulà che tu jeris sotan.
Denant de me face no tu varâs dius forescj.
[ No tu ti fasarâs statuis e pipins des robis ch'a son in cil o cajú su la tjere, o di ce ch'al è tes aghis sot la tjere.
No tu ju prearâs e no tu varâs religjon par lôr.
O soi jo, il Signor, il to Diu, fuart e gjelos, ch'al ten daûr de tristerie dai paris tai fîs, fint e tjerce e ancje 'e cuarte gjenerazion di chêi che no àn ulût savenint di me, e ch'o ài boncur par mil gienerazions cun chêi che mi uèlin ben e ch'a metin in pratiche i miei comandamenz.]
No stà doprâ dibant il non dal Signor, to Diu: pal Signor nol è cence colpe chel ch'al dopre dibant il non dal Signor, so Diu.
Vìsiti di santificâ il dì di sabide. [ Tu lavorarâs par sis dîs, e tu fasarâs i tiei lavors: la setime sornade e jè la sabide dal Signor, to Diu. No tu fasarâs nuje ta che dì, tù, to fi, to fie, il to famei, la to sierve, lis tos bestiis, e il forest che tu puedis vê in cjase. Parceche il Signor al à stât sis dîs a fâ il cil e la tjere e dut ce ch'e àn, ma al à polsât te setime sornade: parchel il Signor al à benedide la setime sornade e le à santificade. ]
Rispiete to pari e to mari se tu âs vòe di vivi a lunc te tjere che il Signor, to Diu, ti darà.
No sta copâ.
No sta fâ adulteris.
No sta robâ.
No sta testemoneâ il fals cuintri dal to prossim.
No sta cirî di vê la cjase dal to prossim; nancje la so femine, o il so famei, la so sierve, il so bo, il so mus, o dut ce ch'al pò vê.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.
Salmo cul Responsori 18, 8. 9. 10. 11
R. Signor, tu âs peraulis di vite eterne. (R.: 2n. 6, 69)
La leç di Diu e jè ben fate,
a ten-sú l'anime,
e a fâs deventâ mestri ancje ùn che nol sà nuje.
I comandamentz di Diu a son juscj,
a sgIonfin il cûr;
i ordins dal Signor a son clars,
si pò viodiju cui voi.
La peraule di Diu e jè nete,
a dure par simpri;
i comandamentz di Diu a son vers,
a son ducj juscj.
A son di tignî cont plui dal àur,
dal àur plui fin,
a son plui dolz de mil striçade dal pietin.
Seconde leture
O' prcdicjìn Crist metût in crôs: un scandul pai umign, sapience pai sielz di Diu.
De prime letare di Pauli apuestul a chêi di Corint 1, 22-25
Fradis: j gjudeos a pratindin segnos e i grécs a cirin il savê, nô invessit o predicjìn Crist metût in crôs, ch'al è çopedâsi pai gjudeos e une matetât par chealtre int, ma pai sieltz, tant gjudeos che grécs. Críst al è fuarce di Diu e savê di Diu. Propit il çavareâ di Diu al è un savê plui grant di chel dai umign, e la debolece di Diu. e jè une fuarce plui grande di chê dai umign.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.
Sproc prin dal Vanseli Zuan, 3, 16
R. Laut e onor a ti, Gjesù Signor!
Diu al à ulût tant ben al mont di dâ il so Fi:
cùi che j crôt al à vite eterne.
Vanseli: Butàit-jú chest templi e in tre dîs lu torni a fâ-sú.
Dal Vanseli seont Zuan. 2, 13-25
La pasche dai Gjudeos e jere dongje e Gjesù al è lât-sú a Gjerusalem.
Al cjate tal templi int ch'e vendeve bûs, pioris, colomps, e, tal lor banc, chêi ch'a gambiavin bêz.
Fate une scorie di cuardis, al pare-fur ducj dal templi cun pioris e bûs, al bute par tjere i bêz di chêi ch'a gambiavin, e ur ribalte i bancs.
A di chêi che vendevin colomps ur dîs: «Puartàit-vie di chì cheste robe, no stàit a fâ deventâ un marcjât la cjase di gno Pari».
I siei dissepui si son visâtz ch'al ere scrit: "La passion pe to cjase mi consume".
Alore i gjudeos a cjapin la peraule par dîsj: «Ce meracul nus mostristu par fâ ce che tu fàsis?».
Gjesù al rispuint: «Disfasèit chest templi e jo lu torni a tirâ-sú in tre dîs».
Alore i Gjudeos j dîsin: «Chest templi e àn olût corantesis agns par fâlu e tù tu lu tìris-sú in tre dîs?».
Ma lui al veve fevelât dal templi dal so cuarp.
Cuant ch'al è rissussitât dopo muart, i siei dissepui si son visâtz che lu veve dite, e cussì e àn crodût 'e Scriture e a lis peraulis che al veve ditis Gjesù.
Intant ch'al ere a Gjerusalem pe fieste di Pasche, unevore e àn crodût tal so Non, viodint i miracui ch'al faseve.
Ma lui non si fidave di lôr parceche ju cognosseve ducj, e no j coventave che j contassin alc di un altri, parceche lui al saveve ben ce ch'al ere un om.
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!
An C
Prime leture : Lat di fede dal popul di Diu.
Dal libri dal Deuteronomi 26, 4-10
Mosé al à dit chest al popul: Il predi, cjapât des tos mans il gèi di ce che si ricuèi prin di dut, lu metarà denant dal altar dal Signor, to Diu, e tù in face dal Signor to Diu tu disarâs:
Un arameo lotar el ere gno von, chal è lât-jú in Egjit:
a jerin propit in pôs cuant ch’a son migrâtz lajú;
po a son deventâtz une int grande e fuarte, che no si podeve nancje contâ.
E i Egjizians nus àn dât cuintri plens di rabie, cjariantnus di cjamis ch’a sfracajavin, e alore o vin clamât in jutori il Signor, che nus à rispuindût e al à viodût ch’o jerin sotans sfracajâtz e avilîtz: e nus à menâtz fur dal Egjit, cu la fuarce de so man e cul so braç in vore, spaventànt e fasint segnos e meracui, e nus à fatz jentrâ ta chest puest, dantnus une tjere ch’e spissule lat e mîl. Parchel cumò ti ufrìs la prime racuelte di dut ta che tjere che tù, Signor, tu mi âs dade.
E tu lu lassarâs denant dal Signor to Diu, e tu ti butarâs-jú in genoglon denant di lui.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.
Salmo cul Responsori Sal. 90, 1-2. 10-11. 12-13. 14-15
R. Signor, stâmi dongje tal pericul. (R.: cf. 15b)
Tù, che tu vivis parât dal Altissim,
che tu ti uardis te ombrene dal Onipotent,
dîs al Signor: «Crete dulà cho mi pari,
gno Diu, cho mi fidi di lui! ». (R.: cf. 15b)
No ti capitarà nissun mal,
nissune disgracie si vissinarà e to tende,
parceche al à dât ordin ai siei agnui
di uardâti pas par pas. (R.: cf. 15b)
Lôr ti puartaràn su la palme de man,
par che no tu ti inçopedis tai clas.
Tu cjaminarâs sul leon e su la lipare,
tu pescjarâs i leonutz e i sarpintz (R.: cf. 15b).
Si è fidât di me, parchel lu diliberarài;
lu uardarài parcé chal ricognos il gno Non.
Apene che mi clame lu scoltarai,
o sarai dongje di lui tal perícul,
lu difindarài e al fasarà figure. (R.: cf. 15b)
Seconde leture : Lat di fede di cui chal crôt a Crist.
De letare di Pauli apuestul a chêi di Rome 10, 8-13
Fradis: ce dìsie la Scriture? "La peraule jè dongje, su la to bocje e tal to cur".
Al ven a stai la peraule de fede ch’o predicjin. Cussì se tu disis cu la to bocje che Gjesù al è Signor, e tu crodis cul to cur che Diu lu à rissussitât dai muartz, tu sarâs salvât. Parceche si crôt cul cur par vê la justissie, e si lu dîs cu la bocje par jessi salvâtz.
E alore la Scriture a dîs: "Cui ch’al crôt in lui nol varà di ce pentîsi".
Cussì no jè diferense di gjudeo e di grêc: parceche Lui al è il Signor di ducj chêi che lu prein.
Po: "Ducj chêi ch’a prèin il Non dal Signor a saran salvâz".
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.
Sproc prin dal Vanseli Mt., 4, 4b
R. Laut a Crist, rè de glorie eterne!
No dome di pan al vivarà lom,
ma di ogni peraule che saltarà-fur de bocje di Diu.
Vanseli : Il Spirt lu à menât tal desert e al è stât tentât.
Dal Vanseli seont Luche 4, 1-13
In che volte: Gjesù, plen di Spirtu Sant, al lassà il Gjordan, e il Spirt lu menave tal desert par corante dîs e al jere tentât dal djaul. E nol à mangjât nuje in chei dîs e, finîtz ch’a son stâtz, al à vude fan.
Il djaul alore j dîs: «Se tu sês fi di Diu, dîs a di chest clap ch’al deventi pan».
Ma Gjesù j rispuint: «Al è stât scrit: lom nol vivarà dome di pan».
Alore lu mene unevore in alt par mostrâj ducj i regnos dal mont tune batude di voli, e j dîs: «Jo ti darai dut chest podê e cheste glorie, parceche mi è stade dade, e jo la doi a cui ch’o uèi; duncje se tu ti butarâs par tjere devant di me, e sarà dute tô».
Ma Gjesù j rispuint: «Al è stât scrit: "Tu ti butarâs partjere denant dal Signor to Diu e tu lu adorarâs dome lui"».
Lu mene alore a Gjerusalem e lu pòje sul cjantonâl alt dal templi e j dîs: «Se tu sês fi di Diu butiti-jú culì sot, parceche al è scrit: "Par te al comandarà ai siei agnui, cha ti vuardin". E ancjemò: "Ti tegnaran-sú cu lis mans par che nol sbati il to pît cuintri i clas"».
E Gjesù j rispuint: «Al è scrit ancje: "No tu tentarâs il Signor chal è to Diu"».
Finît di tentâlu, il djaul si è slontanât di lui fin tal moment just.
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!
Su lis ufiertis
Signor, cuietât cun chescj sacrificis, fâs la gracie a nô, ch'o prein di vê la soluzion dai nestris pecjâtz, ch'o pensin a perdonâ chêi dai nestris fradis.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.
Prefassi di Coresime
Al è just, al va ben e al coven ringrassiâti te simpri e dapardut,
Signor, Pari, Diu Onipotent eterno par mieç dal nestri Signor Gjesù Crist.
Lui al domandà l'aghe di bevi a la Samaritane cuant che i veve za fat il don de fede,
e la fede a deventá tant grande di impiâle di amor di Diu.
Parchel nô ti laudìn e ti ringrassiín, e dutune cui agnui o cjantin la to glorie.
Antifone di Cumunion Zuan 4, 13-14
Ducj chêi ch'a bevin di cheste aghe a tornin a vê sêt, ma chel ch'al bevarà che aghe ch'o darai jo, nol varà plui sêt par simpri; ansit l'aghe ch'o j daraj jo, e deventarà une risultive ch'e bute-sú aghe fin te vite eterne.
Dopo de Cumunion
Nô ch'o vin mangjade la capare dal segret ch'al è in cîl e che cajú su la tjere o sin passûz cul pan di lassú, o ti suplichin, Signor, a schene plete, par ch'al deventi un fat ce che nus sucêt come in tune parabule.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.