CUINTE DOMENIE DI PASCHE
Antifone di jentrade Sal. 97, 1-2
Cjantàit al Signor un cjant gnûf, parcé chal à fat robis maraveosis;
al à pandude la so justissie in face di ducj i popui. Aleluja.
Oremus: Preìn: O Diu che tu nus fasis vê la redensie e deventâ tiei fîs, cjale di bon voli nô, fîs de to bontât, par che nô, ch’o crodìn in Crist, o vebin la rigjitât eterne.
Tal domandìn par Gjesù Crist, nestri Signor e to Fi, ch’al è Diu e al vîf e al regne dutune cun tè e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.
An A
Prime leture: E àn sielzût siet umign plens di Spirtu Sant.
Dal libri dai Fats dai apuestui 6, 1-7
In chei dîs il numar dai dissepui al ere deventât grant. E jere nassude une mormoradice dai eleniscj cuintri i ebreos, parceche a disevin che lis lôr veduis in ce che si dave fur ogni dì a jerin come metudis di bande. Alore i Dodis a clamin dongje ducj i dissepui e ur disin: «Nol va ben che nô o vebin di moIâ la peraule di Diu par stâ daur a proviodi il mangjâ. Pitost, cjars fradis, sielgèjsi tra di vualtris siet umign di sintiment, plens di Spirtu Sant e di cjâf, che nô ju metarin a capo di chest afar. Noaltris invessit o restarìn salts te prejere e tal predicjâ la peraule».
Il discors al à plasût a dute la semblee. E àn sielzût Scjefin, om plen di fede e di Spirtu Sant, Filip, Procor, Nicanor, Timon, Parmen e Nicolau, un bon om di Antiochie. Ju àn menâts denant dai apuestui che, dopo vê preât, ur àn metût lis mans sul cjâf.
La peraule di Diu si slargjave simpri plui e il numar dai dissepui a Gjerusalem al cresseve cetant. Al ere ancje un biel grop di predis ch'a vevin acetât la fede.
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.
Salmo cul Responsori Sal. 32, 1-2. 4-5. 18-19
R. Signor, che il to boncur nus cuviergi, come ch'o sperin. (R.: 2 2)
o ancje
Aleluia!
Int juste, cjantait al Signor:
a son i bogns ch'e àn di laudâlu.
Laudait il Signor cu la citare,
sunait par lui cu la arpe grande.
La peraule dal Signor e jè sclete,
e dut ce ch'al fâs al è come ch'al promet.
J plâs la justissie e ce ch'al va ben,
e dute la tjere e jè plene incolme dal boncur dal Signor.
I voi dal Signor a son simpri vierts
su chêi ch'a spietin la so gracie,
simpri pronts a salvàur la vite,
e a tignîju-sù te miserie.
Seconde leture: Vualtris o seis giernassie sielte, predis di çocje di rès.
De prime letare di Pieri apuestul 2, 4-9
Miei ciars, fasèjsi dongje di Crist, crete vivent, butade di bande dai umign, ma sielte e preseade denant di Diu, e ancje vualtris, sicu pieris ch'a vivin, lassàjsi doprâ par tirâ-sù une
cjase spiritual, par jessi predis sants, cul fin di fâ sacrificis spirituai ch'a plasin a Diu, midiant di Gjesù Crist.
Parchel si lei te Scriture: "Viodeit ch'o met-jú in Sion une piere come cu va, un cjantonal, che vâl unevore, e chel che si fide di jè nol restarà scuajât".
Onor duncje par vualtris ch'o crodeis; ma par chêi che no crodin, "la piere che le àn butade di bande i muradors, e jè deventade il cjantonal, un clap ch'al fâs inçopedâ e une crete
che inderede"; lôr a sbatin cuintri, parceche no crodin 'e peraule: lôr e àn chel distin.
Impen vualtris o seis "une gjernassie sielte, predis di çocje di rès, int sante, popul cuistât par laudâ" chel che us à tirâts fur dal scur tal spetacul de so lûs.
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.
Aleluja Zuan, 14, 6
Aleluja: Jo o soi la strade, la veretât e la vite, dissal il Signor.
Nissun nol rive al Pari, se no midiant di me. Aleluja.
Vanseli: Jo o soi la strade, la veretât e la vite,
Dal Vanseli seont Zuan 14, 1-12
In che volte: Gjesù al à dite ai siei dissepui: «Il vuestri cur nol à di impressionâsi: crodèit in Diu e crodèit ancje in me.
Te cjase di gno Pari a son unevore di puescj; se no'n' fos, us al vares dit; propit o voi a preparàus il puest. E lât ch'o sarai e ch'o us varai preparât il puest, o tornarai e us cjaparai-sú cun me, par ch'o vebis di jessi ancje vualtris dulà ch'o soi jo.
E par Iâ dulà ch'o voi jo, o cognosseis la strade».
Tomâs i dîs: «Signor, no savin dulà che tu vâs: cemût ústu ch'o cognossin la strade?».
Gjesù j dîs: «Jo o soi la strade, la veretât e la vite. Nissun nol rive al Pari, se no midiant di me.
S'o cognosseis me, o cognossarèis ancje il Pari. Di chi indenant lu cognosseis e lu veis viodût».
Filip j dîs: «Signor, mostrinus il Pari, che nus baste».
E Gjesù: «Al è tant timp ch'o soi cun vualtris, e tù, Filip, no tu mi âs ancjemò cognossût? Cui ch'al à viodût me al à viodût il Pari. Cemût puedistu dî: Mostrinus il Pari? No cróstu che jo o soi tal Pari, e che il Pari al è in me? Ce ch'o us dîs, no us al dîs di cjâf gno; il Pari, ch'al è dentri di me, lui al fâs lis oparis. Crodèjmi: jo o soi tal Pari e il Pari al è in me: almancul crodèjmal par vie des oparis.
Us al dîs propit pardabon: cui ch'al crôt in me al fâs ancje lui lis oparis ch'o fâs jo e a'n' fasarà ancje di plui grandis, parceche jo 'o voi là di gno Pari.
Peraule dal Signor. La Laut a ti, o Crist.
An B
Prime leture: Ur à contat ch'al veve viodut il Signor par strade.
Dal libri dai Fats dai apuestui 9, 26-31
In che volte: Pauli, rivât a Gjerusalem, al pracure di metisi dentri cui dissepui, ma ducj a vevin pore di lui parceche no crodevin ch’al fos convertît.
Alore Barnabe lu cjape e lu mene dai apuestui, e ur conte che Pauli, strade fasint, al veve viodût il Signor, e che j veve feveladi e che a Damasc lui al veve predicjât in non di Gjesù cun coragio.
D’inchevolte al viveve cun lôr, e al lave ator cun lôr par Gjerusalem, e al predicjave cence pore in non dal Signor. Al fevelave ancje cui eleniscj e al cuistionave cun lôr e lôr, par chest, a cirivin di copâlu.
Alore i fradis, che a son vignûts a savêlu, lu àn compagnât a Cesaree e po lu àn inviât a Tarso.
Lis glesiis in chel moment a jerin lassadis in pâs par dute la Gjudèe, la Galilèe e la Samarie; a cressevin e a vivevin tal timor di Diu incolmadis de gjonde dal Spirtu Sant.
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.
Salmo cul Responsori Sal. 21, 26b-27.28 e 30.31-32
R. Signor, ti laudarài in face di ducj. (R.: 26a)
O fasarài ce ch’o ài prometût
in face di ducj chêi che lu prèin.
I puars a varàn vonde ce mangjâ,
chêi cha crodin tal Signor lu laudaràn:
che il lor cur a si tegni-sú par simpri. (R.: 26a)
A capiràn e a laràn dal Signor ducj i paîs dal mont;
a prearàn denant di lui dutis lis gjernassiis dai forescj.
Dome denant di lui a si ingenoglaràn
chêi cha polsin sot tjere;
si plearàn denant di lui
ducj chêi ch’a colin te buse. (R.: 26a)
E ancje chêi cha no son ancjemò in vite
a laudaràn la so potence.
La me gjernassie e sarà de bande dal Signor;
e contarà de so justissie
a chêi che an ancjemò di nassi:
e a disarà: il Signor al à fat chest. (R.: 26a)
Seconde leture: Il so comandament al è chest: ch’o crodín e ch’o uelìn ben.
De prime letare di Zuan apuestul 3, 18-24
Fîs miei, no stin a olê ben a cjacaris e cu la lenghe, ma a fats e cu la veretât.
Cussì nô o savarìn di jessi de bande de veretât e o varìn il cûr in pâs denant di lui, se par câs la nestre cussiense nus vès di rimuardi; parceche Diu al è plui grant de nestre cussiense e al cognos dut.
Se la nestre cussiense no vès di roseânus, alore o restìn dal dut sigûrs denant di Diu; dut ce ch’o j domandarìn lu varìn di lui, parceche nô o metìn in pratiche i siei comandaments e o fasìn ce che j plâs a lui.
Il so comandament al è chest: crodi tal non di so Fi, Gjesù Crist, e olêsi ben un cul altri come che nus à comandât lui.
Cui ch’al osserve i siei comandaments al reste in Diu e Diu in lui.
O savìn ch’al reste in nô pal Spirt che nus à dât.
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.
Aleluja. Zuan 15, 4.5b
Aleluja. Restait in mè e jo in vualtris, al dîs il Signor;
chel chal reste in mè al bute unevore. Aleluja.
Vanseli: Chel ch’al reste in mè e jo in lui al bute unevore.
Dal Vanseli seont Zuan 15, l-8
In che volte: Gjesù al à dite ai siei dissepui:
Jo o soi la vît vere, e gno Pari al è il contadin.
Ducj i cjâfs che in mè no fasin ùe ju tàe,
e ducj chêi ch’a fasin ùe ju ramonde par ch’a’n’ fasin di plui.
Vualtris o seis benzà monts cul discors ch’o us ài dit.
Restàit in mè e jo in vualtris.
Il cjâf nol pò fâ ùe dibessôl se nol reste te vît,
cussì nancje vualtris se no restàis in mè.
Jo o soi la vît e vualtris i cjâfs:
chel chal reste in mè e jo in lui chel al bute unevore, dulà che cence di mè no podèis fâ nuje.
Se un nol reste in mè, al ven butât di bande come che lis vidìcis che si secjin: lis tirin dongje e lis butin a brusâ sul fûc.
S’o restàis in mè, e se lis mes peraulis a restin in vualtris, domandàit ce che olêis, che lu ricevarêis.
Ce ch’al glorifiche gno Pari al è ch’o vèis di butâ unevore, e cussì o sarèis miei dissepui.
Vanseli dal Signor. La Laut a tì, o Crist!
An C
Prime leture Ecomi cà; mande me!
Dal libri dal profete Isaje 6, 1-2a 3-8
In chel an ch’al murì il re Uzie, mi è tocjât di viodi il Signor, sentât su tun grant trono, unevore adalt, e lis codis dal so vistît a taponavin il santuari. Sore di lui a jerin impins Serafins, cun sis alis par om. E a si disevin un cul altri ad alte vôs: "Sant, Sant, Sant al è il Signor paron dai soldâts, dute la tjere a jè plene incolme de so glorie". E lis fondis dai antii a trimavin, sintint la vôs di chel ch’al berlave, e dut il santuari si jemplà di fum.
Alore o ài dite: "Jôi! ch’o soi lât; parceche a mi, ch’o soi un om cui lavris sporcs, e ch’o vîf cun tun popul ch’al à ancje lui i lavris sporcs, mi è tocjât di viodi cui miei voi il Ré, il Signor paron dai soldâts!". Alore un Serafin ch’al veve une bore cjapade-sú dal altar cu lis tanais, al svolà là di me. Cun chê bore mi à tocjade la bocje e al à dite: "Cumò ch’o ti ài tocjât i lavris, il to pecjât al è scancelât, lis tos tristeriis a son paradis-jú".
Ta chel moment o ài sintúde la vôs dal Signor ch’al diseve: "Cui ajo di mandâ? cui laràjal tal nestri puest?". E jo o ài rispuindût: "Ecomi cà: mande me!".
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.
Salmo cul Responsori: Sal. 137, 1-2a 2bc-3 4-5 7c-8
R. Signor, ti fasarài un cjant in face dai agnui (R.: 1 1c)
O uei laudâti, Signor, cun dut il cur,
in confront di chei altris dius o uei laudâti te,
o uei ingenoglâmi denant dal to santuari.
O dîs grassie al to non ch’al è bon e di peraule,
parceche la to peraule e val plui di ce ch’a disin di te.
Tu mi âs rispuindût ogni volte cho ti ài clamât,
parchel o ài vût coragjo di domandâti ce ch’o bramavi.
Che i rés di chest mont a ti benedissin,
cuant ch’a sintin lis peraulis de to bocje
e cha laudin i plans dal Signor,
parceche la glorie dal Signor e jè propit grande.
Tú tu mi dâs la to man cuintri la rabie dal nemî
e la to gjestre mi salve.
Il Signor al fasarà dut ce chal covente par me.
Signor, il to boncur nol mole; no sta plantâ ce che tu âs scomençât.
Seconde leture: O vin predicjât cussì e cussì vualtris o veis crodût.
De 1^ letare di Pauli apuestul a chêi di Corint 15, 1-11
Fradis: (us ricuardi il vanseli, ch’o us ài predicjât jo e che vualtris o veis acetât e ch’o j stais ben grampâts e che midiant sô si salvareis, s’o lu tegnîs salt su chel nivel ch’o us al ài predicjât jo, se no veis fat dome la mostre di crodi.) Duncje, prin di dut jo us ài contât ce ch’a jan contât ancje a mi: che il Signor al è muart par cont dai nestris pecjâts seont lis Scrituris, e che al è stât sapulît e ch’al è rissussitât te tierce dì seont lis Scrituris, e ch’al è comparît a Chefa, po ai dodis: dopo al è comparît a plui di cincent fradis ducj insieme, che la plui part a son ancjemò chenti in dì di ué, e cualchidun al è zá muart. Dopo al è comparît a Jacun, po a ducj i apuestui. Tal ultim, dopo ducj, al è comparît ancje a mi, come a un nassût prin dal timp. (Parceche jo o soi il plui piçul dai apuestui, che no merti nancje di jessi dit apuestul, par vie ch’o ài perseguitade la glesie di Diu. Ma par gracie di Diu o soi ce ch’o soi, e la so gracie a mi no me à dade dibant, ansit o ài sudât plui di ducj lôr, no jo, ma la gracie di Diu insieme cun me.]
Duncje, sei jo che lôr o vin predicjât cussì, e vualtris o veis crodût cussì.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.
Aleluja Zn. 15, 16
Aleluja. O soi jo ch’o ài sielzût vualtris, al dîs il Signor, e o ài olût ch’o làis e ch’o produseis, e ce ch’o produseis ch’al resti. Aleluja.
Vanseli: Plantât dut, a son lâts daurj.
Dal Vanseli seont Luche 5,1-11
In chê volte: intant che la int si tirave dongje di Gjesù par scoltâ la peraule di Diu, e che lui si cjatave sul or dal lât di Gjenesaret, j capite di viodi dôs barcjis sul ôr; i pescjadors a jerin dismontâts e a lavavin lis rêts, Montât-sú par une di chês barcjis, ch’e jere chê di Simon, j dîs di slontanâsi un pôc de tjere, e, stant sentât te barcje, al insegnave ‘e int. Finît di fevelâ, al dîs a Simon: "Menile indentri là ch’al è font e molait-jú lis rêts par pescjâ".
Simon j rispuint: "Mestri, o vin sudât dute la gnot e no vin cjapât nuje; a ogni mût su la to peraule o butarài lis rêts". Lis butin e ti cjapin tanç di chei pes, che lis lôr rêts si sprezavin. Alore a fasin segno ai compagns di chealtre barcje di lâ a judâju: a van e a jemplin dutis dôs lis barcjis fint a riscjâ di lâ sot.
Viodint chestis robis, Simon Pieri si è butât in genoglon disínt a Gjesù: "Slontaniti di me, Signor, ch’o soi un om pecjador". A jerin vignûts i sgrisui a lui e a ducj chêi ch’a jerin cun lui par-vie dai pès che vevin cjapâts; compagn ancje a Jacum e a Zuan, fîs di ‘Sebedeo, ch’a jerin socios di Simon. E Gjesù al dîs a Simon: "No sta vê pore: di chi indenant tu sarâs pescjador di umign". E lôr, menadis lis barcjis a tjere e lassât dut, a son lâts daurj.
Peraule dal Signor. La laut a ti, o Crist.
Su lis ufiertis
O Diu, che cul sant dâ e vê di chest sacrifici tu nus fasis cjapâ part de uniche divinitât, fâsinus la gracie cho cuistìn, cun tune buine condote, chê veretât cho vin za cognossude.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.
Prefassi di Pasche.
Antifone di Cumunion Zuan 15, 1. 5
Jo o soi la vît vere e vualtris i cjâfs, dissal il Signor:
chel ch’al reste in mè e jo o resti in lui,
chel al bute unevore. Aleluja.
Dopo de Cumunion
Ti prein, Signor, di dâ une man al to popul e di fâlu passâ de vite vecje a la gnove, dopo vêlu passût cui misteris dal cîl.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.