DOMENIE 19 VIE PAL AN

Antifone di jentrade Sal. 73, 20. 19. 22. 23

Signor, ricuàrditi dal pat
e no sta butâ di bande la vite de to puare int.
Signor, jeve-sú e difìnt la to cause,
no sta dismenteâ ce ch’a berlàvin i tiei nemîs.

Oremus: Preìn: Signor Diu nestri che dut tu puèdis, e ch’o vin la gracie di clamâti cul Non di Pari, dânus la fuarce di capî ce ch’al ûl dî jessi tiei fîs, par podê gjoldi la rigjitât che tu nus âs prometude.
Tal domandìn par Gjesù Crist nestri Signor e to Fi, ch’al è Diu, e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen!

An A

Prime leture: Fèrmiti su la mont denant dal Signor.

Dal prin libri dai Rés 19, 9a. 11-13a
In chê volte Elje, rivât sul Horeb, la mont di Diu, al è lât dentri tune spilungje e lì al à passade la gnot. E ve’ che j rive la peraule dal Signor che j dîs: «Elje, ce fâstu culì? Salte-fûr e fèrmiti su la mont, denant dal Signor.
E alore al è passât il Signor. E jè stade une soflade di ajar cussì fuarte, denant dal Signor, di sdrumâ la mont e di spacâ lis pieris. Ma il Signor nol ere in chel ajar.
Dopo dal àjar e capite une scossade di taramot, ma il Signor nol ere in tal taramot.
Daûr de scossade al è rivât il fûc, ma il Signor nol ere tal fûc.
Dopo dal fûc si sint come a sfrungjâ e dulintôr dut al tasève.
Alore Elje si è taponade la muse cu la manteline e saltant fûr si è fermât su la bocje de spilungje.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu!

Salmo cul Responsori:
Sal. 84, 9ab-10. 11-12. 13-14

R.
Signor, mostrinus il to boncûr e dânus la to salvece. (R.: 8)

O uèi sintî ce che il Signor al à di dî al so popul:
il Signor al fevele di pâs pal so popul e pai siei amîs.
Po sì che la salvece a jè dongje di chêi che lu rispiètin,
parceche la so glorie a jè chenti tai nestris paîs.

Il boncûr e la peràule sclete si daràn la man,
la justissie e la pâs a si bussaràn,
la peràule sclete a vegnarà-fur de tiare
e la justissie a cucarà-jú dal cîl.

Il Signor in persone nus darà il so ben,
e la nestre tiare a frutarà dut ce che pò.
La justissie a marçarà denant de so face
e j vierzarà la strade cui siei pàs.

Seconde leture: Magari ancje scumunicât pai miei fradis.

De letare di Pauli apuestul a chêi di Rome 9, 1-5
Fradis; in Crist o dîs la veretât, no dîs bausiis, e jè dacordo cun me la me cussiense in tal Spirtu Sant; o soi propit tant avilît e o ài un dolôr cence padìn tal gno cur. Parceche o mi bramàvi di jessi tajât-fur dal Crist pal ben dai miei fradis, imparentâts cun me scont la cjar: al ven a stai i ‘Sraelits, che son lôr i fiis di anime di Diu, e ch’a son lôr il sflandor dal templi e il testament e i libris de leç e lis funzions e lis promessis; ch’a son lôr i vons e che di lôr al è vignût-fur il Crist seont cjar, lui ch’al è sore di dut, Diu benedet par simpri, amen.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu!

Aleluja:
Sal. 129, 5

Aleluja. Ti spieti, Signor;
la me anime a spiete la to peraule. Aleluja.

Vanseli: Comàndimi di vignî dongje di te sú la aghe.

Dal Vanseli seont Mateo 14, 22-23
Dopo ve saceàde la int, Gjesù al oblèe subite i dissepui a montâ in barcje e a lâ prin di lui di chealtre bande dal lâc, intant ch’al mandave-vie la int, al va sú pe mont a preâ dibessol.
Soresere al è lí bessôl. La barcje zà lontane de tiare e jè sbalotàde unevore des ondis, parceche l’àjar al è contràri.
Prin dal cricâ dì ur va dongje cjaminant sul mar.
Viodinlu ch’al cjaminave sul mar, i dissepui si spaventin e a dîsin, berlant di pore: «Al è un spirt».
Alore Gjesù ur fevele: «Coragjo! O soi jo, no stàit a vê pore»
Pieri j dîs: «Signor, se tu sês tù, comàndimi di vignî dongje di te su la aghe».
E Gjesù: «Anìn».
Pieri al salte-fur de barcje, al cjamine su la aghe e al va dongje di Gjesù; ma, viodint che l’ajar al è fuart, si spavente, al scomence a lâ-sot e al berle: «Signor, sàlvimi».
Sùbite Gjesù j dà la man, lu tire-sú e j dîs: «Om di pocje fede, parcé no jèristu sigûr?».
Cuant ch’a son montâts te barcje, si è calmât l’ajar.
Chêi ch’a jerin in barcje si butin-jú denant dai siei pîs e j dîsin: «Tu sês propit Fi di Diu».
Peraule dal Signor. La Laut a ti, o Crist.

An B

Prime leture: Cu la sostanse di chel pan al à cjaminât fint a la mont di Diu.

Dal prin libri dai Rés 19, 4-8
Alore Elie al è lât dentri tal desert cjaminant une dì interie e al finì cul sentâsi sot di une genèvre. Augurànsi la muart, al à dite: «Signor, cumò vonde! Cjòlmi la vite, perceche no soi mior dai miei vons».
Si è distirât e al è restât indurmidît sot la genèvre. Alore un agnul lu à dismot e j à dite: «Jeve-sú e mangje».
Al à cjalât ator di sé e al à viodût, daûr dal cjaf, une fujàce cuète tal fôr e une boce di aghe. Al à mangjât e bevût, e po al tornà a indurmidîsi.
L’agnul dal Signor al è tornât a dismòvilu e j à dite: «Jeve-sú e mangje; parceche tu as tante strade ancjemò di fâ».
Al è jevât-sú, al à mangjât e bevût e cu la sostanse di chel pan al à cjaminât corante dîs e corante gnots fint a la mont di Diu, fint al Horeb.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Salmo cul Responsori:
Sal. 33, 2-3. 4-5. 6-7 8-9

R. Cjerçàit e o viodarèis cetant bon ch’al è il Signor. (R.: 9a)

Benedèt sèjal il Signor ogni moment,
la me bocje che lu làudi di un continuo.
La me anime si vante dal Signor,
ch’a lu sêpi la puare int e che stèi contente.

Fasèit fieste insieme cun me al Signor,
tignin-sú il so non ducj dacordo.
Jo o ài cirût il Signor, e lui mi à scoltât
e mi à diliberât di dutis lis poris.

Cjalàjlu lui e o sarèis contents,
no deventarà rosse la vuestre muse.
Chest pùar om al à dat un berli e il Signor lu à sintût
e lu à tirât-fur di ducj i perìcui.

L’agnul dal Signor al fâs une trincee
ator di chêi ch’a rispietin il Signor e ju salve.
Provàit e o viodarèis cetant bon ch’al è il Signor.
Furtunâts chêi ch’a si fìdin di lui.

Seconde leture: Làit indenant cul amor di Diu, come Crist.

De letare di Pauli apuestul a chêi di Efeso 4, 30 - 5, 2
Fradis: no stàit a avilî il Spirtu Sant di Diu, ch’o sèis stats marcâts cun lui pe sornade de redènsie.
Dut ce ch’al sponç: la supiarbie, la rabie, il vosâ, la blesteme, paràjlu lontan di vualtris insieme cun dute la tristerie. Ansit viodèit di jessi ùn culaltri bogn, di boncûr, perdonànsi ùn culaltri, cemût che ancje Diu us à perdonât in Crist.
Cirît, duncje, di fâ compagn di Diu, come ch’a fâsin i fîs che si ur ûl ben, e làit indenant tal amor di Diu, compagn di Crist, che nus à ulût ben e che si è dat-vie par nô, come "une ufierte e un sacrifici" a Diu "plen di bonodor".
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Aleluja:
Zuan. 6, 51

Aleluja. Al dîs il Signor: O soi jo il pan vîf vignût-jú dal cîl;
se ùn al mangje di chest pan al vivarà par simpri. Aleluja.

Vanseli: Jo o soi il pan vîf, vegnût-jú dal cîl.

Dal Vanseli seont Zuan 6, 41-52
Alore i gjudeos e àn tacât a bruntulâ sul cont di Gjesù, parceche al veve dit: «O soi jo il pan vignût-jú dal cîl» e a disèvin: «Lui no èsal Gjesù, fi di Josef, e nô no cognossíno ancje so pari e so mari? Cemût cumò dîsial ch’o soi vignût-jú dal cîl?».
Gjesù al cjape la peràule e ur dîs: «No stàit a bruntulâ fra di vuàltris. Nissùn nol pò vignî cun me, se no lu mene il Pari che mi à mandât, e jo lu rissussitarài te ultime sornade.
Al è scrit tai profetis: "Ducj a saràn istruîts da part di Diu».
Ducj chêi ch'e àn scoltât il Pari, e lu àn capît, a vègnin cun me.
No che cualchidùn al vèi viodût il Pari; dome chel ch'al è cun Diu al à viodût il Pari. Us al garantìs che cui ch'al crôt al à vite eterne.
O soi jo il pan de vite. I vuestris paris e àn mangjade la mane tal desert e a son muarts. Chest chí al è il pan vignût dal cîl, par che nol mueri nissùn di chêi che lu màngjin.
O soi jo il pan vîf, vignût-jú dal cîl.
Se ùn al mangje di chest pan, al vivarà par simpri: e il pan ch’o darài e jè la me cjar par che il mont al vivi».
Peraule dal Signor. La Laut a ti, o Crist.

An C

Prime leture: Cun ce che tu âs cjastiâts i contraris, tu âs tegnût-sú noaltris.

Dal libri de Sapiense 18,6-9
Al to popul, Signor, tu âs dade une colone di fûc, te gnot ch’a son scjampâts, par che ju dreçàs tal viaç a intop, come un soreli bon tal lor navigo.
Che gnot i nestris vons a vevin sintût a dî ch’e veve di rivâ, par ch’a cjapassin coragjo, savint di ce promessis che si erin fidâts.
Cussì il to popul al spetave la salvece dai juscj e il maçalissi dai contraris; parvie che, cun ce che tu âs fruçâs i contraris, tu nus âs tignût-sú noaltris, clamantnus là di te.
I fîs dai bogns, plens di religjon, a fasevin il sacrifici di scuindòn, e ducj dacordo si son cjamâts di cheste leç divine: di frontâ insieme i stes pericui e la stesse furtune, cjantant prin lis cjantis di fede dai vons.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Salmo cul Responsori Sal. 32, 1 e 12. 18-19. 20 e 22

R. Furtunât chel popul che Diu al à sielt par sè. (R.: 12)

Int juste, Cjantàit al Signor:
a son i bogns ch’e àn di laudâlu.
Furtunât il popul ch’al à par Diu il Signor,
Furtunât chel popul che s’al à sielt dut par sé.

I voi dal Signor a son simpri vierts
su chêi ch’a spiètin la so gracie,
simpri pront a salvàur la vite
e a tegnîju-sú te miserie.

La nestre anime a spere tal Signor,
ch’al è chel che nus jude e che nus pare.
Signor, che il to boncur nus cuviergi,
come ch’o sperín.

Seconde leture: Al spetave che sitât che dome Diu al è il tecnic e l’impresari.

De letare ai Ebreos 11, 1-2. 9-19
(A discreziòn ce ch’al è jenfri [ ]
Fradis: la fede e jè ce ch’al ten-sú chel che si spere, ce ch’al pant chel che no si viôt. Cussì de fede dai vons si è fevelât ben. Abram, cuant che Diu lu à clamât, par fede al à ubidît di lâ in chel puest ch’al veve di rigjitâ, e al è partît cence savê dulà ch’al lave.
Par fede al à vivût tal teritori che j ere promitût, come che nol fos stât il so, sicu sot la tende Isac e Jacop, ch’a vevin cun lui di rigjitâ chê stesse promesse; intant ch’al spetave la sitât cun buinis fondis, che dome Diu al è il tecnic e l’impresari bon di fâle.
E ancje Sara e à vût pe fede la fuarce di imbastî un frut ancje s’e jere fûr di etât, parcech’e à crodût ch’al ere di peraule chel che j al prometeve. E cussì di un sôl, e ancjemò plui muart che vîf, and’è vegnûts-fûr tancj di lôr "come lis stelis dal cîl e come il savalon sul or dal mar, che no si rive a contâ".
éDucj lôr a son muarts cu la fede, cence vê vût ce che ur jere prometût, ma viodinlu e saludanlu dome di lontàn, e disìnsi ch’a jerin "forescj e piligrins su che tiare".
Chêi po, ch’a fevelin cussì, a fâsin capî ch’a cîrin une patrie. E, s’a vessin vude tal cjâf chê ch’a vevin lassade, a varessin vût l’ocasion di tornâ indaûr: invessit lôr a bràmin une miôr, al ven a stai il cîl. Par chel Diu al à cûr di clamâsi il lor Diu; parceche ur veve preparade une sitât.
Par fede Abram, tirât a siment, "al à sacrificât Isac" e ancjemò al stave sacrificant il fi unic, che j ere stât imprometût e che j ere stât dit: "La to gjernassie e varà un non cun Isac"; sigur che Diu al è bon di tornâ a fâ vivi ancje i muarts. Cussì lu à tornât a vê ancje come un segno».
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Aleluja Fil. 2, 15-16

Aleluja. O veis di semeâ come lampions tal mont,
tignint alte la peraule di vite. Aleluja.

Vanseli: Vualtris tignîsi pronts.

Dal Vanseli seont Luche 12,32-48
Nol covente lei ce ch’al è jenfri [ ]
Alore Gjesù al à dite ai siei dissepui: [«Piçul trop, no sta vê pore, parceche j à plasût a vuestri Pari di dàus il regno. Vendèit ce ch’o veis e dàjlu-vie par caritât. Faseit sacocis che no si fruin, un tesaur in cîl che no si finis, dulà che il lari nol rive e il carûl nol rosèe. Parceche dulà ch’o veis il tesaur, o veis ancje il cûr».)
«Tignît la cinturie sui ombui e il ferâl impiât. O veis di jessi come chêi ch’a spetin il lor paron ch’al torni des gnocis: cuant ch’al rive e al çoche, j viergin pronts. Furtunâts chei servidors che ju cjate ch’a veglin cuant ch’al rive. Us al garantìs ch’e si tirarà-sú i vistîts, ju fasarà meti a taule e ju servirà. S’al rive te seconde o te tierce vilie de gnot e ju cjate cussì, chêi a son furtunâts.
O veis di savê che se il paron di cjase al saves l’ore ch’al ven il lari, al stares atent di no lassâ butâ par ajar la so cjase. E vualtris tignîsi pronts, parceche no savèis a ce ore ch’al ven il fi dal om».
[ Pieri j dîs: «Signor, àstu dit par nô chest parangon o par ducj?».
E il Signor: «Cui pensistu ch’al sei il gastalt fedêl e di cjâf, che il paron al met a capo dai siei fameis, par dâ a ducj, cuant ch’al va ben, la lor part di forment? Furtunât chel servidor che il paron, cuant ch’al torne, lu cjate ch’al fâs cussì. Us al garantìs che lu metarà a capo di dut ce ch’al à. Ma se chel servidor al pense fra di sé: il paron si intarde a vignî e al tache a bati fameis e massariis, a mangjâ e a bevi e a incjocâsi, al rivarà il paron in chê dì che no lu spete e in che ore che nol sa, lu pestarà e j darà la part di chêi che no si pò fidâsi.
Chel servidor ch’al cognosseve ce ch’al oleve il so paron, ma nol à preparât o fat daûr i siei ordins, an’ cjaparà unevore di botis; chel che cence savê al à fat robis degnis di bastonadis, an’ cjaparà pocjis.
A di chel ch’al à vût unevore si domandarà unevore; a di chel ch’al à vût in consegne unevore, si domandarà ancjemò di plui. )
Peraule dal Signor. La Laut a ti, o Crist.

Su lis ufiertis

Diu, acete in pâs l’ufierte che la tô glesie pal to bon cûr e pò dâti e fâs ch’e vebi fuarce di deventâ nestre redensie.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.

Antifone di Cumunion: Sal. 147, 12. 14

Gjerusalem, laude il to Diu che ti nudris cu la flor di forment.

o ancje: Zuan 6, 52

Al dîs il Signor: Il pan ch’o darai e jè la me cjar par che il mont al vivi.

Dopo de Cumunion

Il sacrament de to cumunion nus salvi, o Signor, e nus siguri di jessi te lûs de to veretât.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.