DOMENIE 13 VIE PAL AN

Antifone di jentrade Sal. 46, 2

Int di ogni fate, batèit lis mans,
fasèit fieste al Signor e cjantàit di ligrie.

Oremus: Preìn: Diu, che tu âs volût fânus fîs de lûs midiant la to gracie, fâs, ti preìn, che no vêbin mai di cjapâsi te gnot de falsetât, ma di vivi tal sflandor de veretât.
Tal domandin par Gjesù Crist nestri Signor e to Fi ch’al è Diu e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.

An A
Prime leture
Chest sant om di Diu ch’al resti cun nô.


Dal secont libri dai Rés 4, 8-11. 14-16a
Une dì Liseo al passave par Sunan dulà che stave une femine siore, che lu à preât di jentrâ a gustâ. Cussì ogni volte ch’al passave di che bande si fermave là di jê a mangjâ alc.
E che femine e à dite al so om: «Mi soi inacuarzude ch’al è un om di Diu, un sant, chel ch’al ven simpri chi di nô. Tirín-sù cuatri mûrs su la terace, par fâj une cjamarute, j metìn un jet, un taulìn, une cjadrèe e un lumìn, par ch’al puedi polsâ e stâ dibessol cuant ch’al ven ca di nô».
Une dì che Liseo al passave di che bande, si è fermât a polsâ in che cjamarute e si è indurmidît.
Po Liseo al à dite al so servidor: «Ce puèdijo mai fâ par cheste femine?».
Alore Gjezi, il servidor, al à dite: «Ma, jê no à fîs e il so om al è vecjo».
«Clamile», dissal Liseo.
Cuant che si presentà su la puarte j à dite: «Un altri an, in cheste stagjon tu tignarâs tal braç un frutin».
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.

Salmo cul Responsori Sal. 88, 2-3. 16-17. 18-19

R.
‘O uèi cjantâ simpri l’amor dal Signor.

‘O uèi cjantâ il to boncur cence molâ,
contâ cu la me bocje a dutis lis etis
che tu sês di peraule parceche tu âs dite:
Il gno boncûr nol mole;
o soi di peràule come il gîr des stelis.

Furtunât chel popul ch’al sa dâti reson!
Signor, a laràn indenant cu la lûs de to face,
cul to Non a saràn simpri contents,
e par gracie tô a laràn simpri mièi.

Parceche tu sês tù che tu ju tegnis-sú,
e cu la to gracie nô o podìn alçâ il cjâf.
Sì, il Signor al à cjapât-sú di difìndinus,
il Sant di Israel al difint pardabon il nestri rè.

Seconde leture
Sepelîts cun lui midiant dal batisin, o vivìn cun tune vite gnove.

De letare di Pauli apuestul a chêi di Rome 6, 3-4. 8-11
Fradis, no savèjso che ducj nô, ch’o sin stâts batiâts in Crist Gjesù, o sin stâts batiâts te so muart? Midiant dal batîsin o sin propit stâts sepulîts cun lui in te muart, cul fin che, come Crist al è rissussitât dai muarts midiant de potense dal Pari, cussì ancje nô o vêbin di marçâ in tune vite gnove.
Ma s’o sin muarts cun Crist, nô o crodín ancje ch’o vivarìn cun lui, sigurs che Crist, rissussitât dai muarts, nol mûr plui, la muart no à plui nissun comant su di lui. Par-vie che ce ch’al mûr, al mûr pal cont dal pecjât une volte sole; ce ch’al vîf po, al vîf pal cont di Diu.
Cussì ancje vualtris calcolàit di jessi muarts pal cont dal pecjât e di vivi pal cont di Diu in Crist Gjesù.
Peraule dal Signor. Grassie a Diu.

Aleluja Zuan 15, 15

Aleluja. Vualtris us ài dit amîs,
parcech’o us ài contât dut ce ch’o ài sintût di gno Pari. Aleluja.

Vanseli
Cui che nol cjape-sú la cros nol è degn di jessi cun me.
Cui ch’al acete vualtris al acete me.

Dal Vanseli di Nestri Signor Gjesù Crist seont Mateo: 10, 37-42
Alore Gjesù al à dite ai siei dissepui:
Cui ch’al ûl ben al pari o ‘e mari plui che no a mi, nol è degn di jessi cun mè,
e cui ch’al ûl ben o al fi o ‘e fie plui che no a mi, nol è degn di jessi cun mè;
e cui che nol cjape-sú la crôs e nol ven daùrmi nol è degn di jessi cun mè.
Cui ch’al ten-cont de so vite la pierdarà
e chel che la piert par cause mê la cjatarà.
Cui ch’al acète vualtris al acete mè,
e cui ch’al acete mè al acete chel che mi à mandât.
Cui ch’al acete un profete parcech’al è profete, al sarà pajât come un profete
e cui ch’al vierç la puarte a un just parcech’al è just, al cjaparà la pàe dal just.
Cui ch’al darà une sole tace di aghe frescje a ùn di chei puarins chi, dome parcech’al è gno dissepul; us al garantìs jo che nol pierdarà la so pàe.
Vanseli dal Signor. La Laut a tì, o Crist!

An B
Prime leture
La muart e je jentrade in chest mont par gjelosie dal diaul.

Dal libri de Sapiense 1, 13-15; 2, 23-24
Diu nol à fate la muart, nol à gust di viodi a murî la int.
Lui al à fat dut par ch’al vivi;
lis creaturis di chest mont e’ son fatis in salût,
lôr no àn intorsi nissun velen che ur fasi mal
e il ream de muart nol comande su la tiare,
parceche la justissie no mur mai.
Sì, Diu al à fat l’om par che nol mueri,
lu à fat sul stamp dal so jessi;
e jè stade l’invidie dal diaul ch’e à fat jentrâ la muart in chest mont;
lu provin chêi ch’e son de so bande.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Salmo cul Responsori
Sal. 29, 2 e 4. 5-ó. 11 e 12 a e 13b

R
O feveli ben di tè, Signor, parceche tu mi âs salvât.

‘O feveli ben di te, Signor, parceche tu mi âs salvât:
no tu âs lassât ch’a rìdin sul gno cont i miei nemîs.
Signor, tu âs tirade-fur de buse la me vite,
tu mi âs salvât de tombe.

Int di religjon, intonàit un cjant al Signor,
disèit grassie al so Non sant:
parce che la so rabie a dure un moment,
e dute une vite il so boncûr;
soresere si pò vaî
e a buinore jessi plens di ligrie.

Signor, scòltimi e vê dûl di me,
Signor, dâmi jutori.
Tu âs gambiât in gjonde il gno vaî.
Signor, Diu gno, ti laudarài par simpri.

Seconde leture
La vuestre bondanse ch`e taponi la miserie dai vuestris Fradis.

De seconde letare di Pauli apuestul a chêi di Corint 8.7.9.13-15
Fradis: Par-vie ch’o sèis fra i prins in dut: te fede, tal capî, tal savê e te vôe di benfâ e tal amor ch’o vèis par nô, o vèis di jessi i prins ancje in cheste opare di caritât.
O cognossèis ben l’amor dal Signor nestri Gjesù Crist, che, di sior ch’al ere, al è deventât puar pal vuestri ben, par ch’o deventàssis siors midiant de so miserie.
No sigur par che il judâ chealtris us fasi patî; ma par belançâ lis robis:
ce che vualtris o vèis di plui ch’al taponi tal moment di cumò la miserie di chealtris,
par che la lor bondance a taponi la vuestre miserie,
par che lis robis a si belancin, cemût ch’al è stat scrit:
"Chel ch’al à ricuèt unevore no’nd’à vût di masse,
e chel ch’al à ricuet pôc no’nd’à vût masse pôc".
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.

Aleluja
Zuan 14, 5

Aleluja. Il Signor al dîs: Jo o soi la strade, la veretât e la vite;
ùn al rive al Pari, dome midiant di me. Aleluja.

Vanseli
Fantaçùte, tal dîs jo: jève-sú.

Dal Vanseli seont Marc 5, 21-43
In che volte: Gjesù al jere tornât di cà in barcje, e unevore di int si jere dade dongje ator di lui; al jere sul or dal mar.
Si presente un sorestant de sinagoghe di non Gjajro e, viodint Gjesù, si bute-jú devant dai siei pîs, preànlu tant e disint: «La mê picinine e jè pes ultimis, anìn a meti lis mans parsore di jê, par ch’e vuarissi e ch’e vivi».
Al va cun lui, ma ancje unevore di int, che lu sburtave di ogni bande, e jè lade daùrj.
Une femine, che jerin dodis agns ch’e veve pierditis di sanc, e ch’e veve patît unevore par-vie di tancj miedis, spindint dut ce ch’e veve cence nissun risultât, e lant di mal in piês, sintude la gnove di Gjesù, si met tal mieç de int pardaûr, e a tocje il so vistît, pensant: S’o tocji ancje dome il so vistît o vuarirài. E a colp si sùe la so pierdite di sanc e si ‘nacuarç tal so cuarp ch’e jè vuaride dal so mâl.
Gjesù, capît che une fuarce e jere saltade-fur di lui, voltansi tal mieç de int al dîs: «Cui âjal tocjât i miei vistîts?».
I siei dissepui j dîsin: «Tu viodis la int ch’e ti strice e tu dìsis: Cui mi âjal tocjât?».
Al cjalave ator par viodi chê che lu veve tocjât.
La femine, spaventade e tremant, savint ce ch’al ere sucedût, e va a butâsi par tiare devant di lui, e j dîs la veretât.
Lui j dîs: «Fie, la to fede ti à vuaride, va in pâs e che tu sèis vuaride dal to mâl».
Al fevelave ancjemò cuant che a rivin, de cjase dal capo de sinagoghe, a dî: «La to fie e jè muarte. Parcé sécjistu ancjemò il mestri?».
Ma Gjesù sintût ce che si diseve, al dîs al capo de sinagoghe: «No sta vê pore: dome crôt».
Nol à lassât che nissun al làs cun lui, fur di Pieri, Jacun e Zuan, fradi di Jacun.
A rivin a cjase dal capo de sinagoghe, e al viôt un batibùi e int ch’e vaìve e ch’e berlave ad alte vos.
Jentrant dentri, ur dîs: «Parcé fasèjso sunsûr e vaîso? la frutine no jè muarte, e duar».
J ridevin daûr, ma lui ju pare-fur ducj, al cjape-sú il pari de frute e la mari e chêi ch’a jerin cun lui, e al jentre dentri dulà ch’e jere la frute. Strengint la man de frute al dîs: «Talithà cumì!». Ch’al ûl dî: Fantaçùte, tal dîs jo: jeve-sú.
E di colp la fantaçùte e jeve-sú e a cjamine: e veve dodis agns.
A son restâts di clap.
Ur à racomandât unevore che nissun lu savès, e al à ordenât di dâj di mangjâ.
Vanseli dal Signor. La Laut a tì, o Crist!


An C
Prime leture
Liseo si è cjapât-sú e al è lât daûr di Elje.


Dal prin libri dai Rês 19, 16b. 19-21
Alore: il Signor al à dite a Elje: «Va a ongi Liseo, fi di Safat, di Abel-Mecolà, par ch’al fâsi il profete tal to puest».
Elìe si è cjapât-sú e al è lât, e al cjatât Liseo, fi di Safat, ch’al lavorave cu la vuargine: denant al veve dodis pâr di bûs e lui al ere dongje dal dodicêsim. J passà dongje e j butà intor la so manteline.
Liseo, plantâts i bûs, al à corût daûr di Elìe e j à dite: «’O voi a bussà gno pari e me mari e po o ven cun te».
Elìe j à rispuindût: «Va, e torne. Tu sâs pûr ce ch’o ti ài fat?».
Al è tornât indaûr, al à cjapât un par di bûs, ju à copâts, ju à cuèts cui imprescj ch’al doprave par arâ, ju à dâts di mangjâ ‘e int e po si è cjapât-sú e al è lât daûr di Elìe come un servidôr.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu!

Salmo cul Responsori
15, 1-2a e 5. 7-8. 9-10. 11

R. Il Signor al è la part de rigjitât che mi tocje. (R.: 5 a)

Ten cont di me, Signor, parceche mi plati daûr di te.
Jò o dîs al Signor: Tù tu sês, Signor, il gno tesàur.
No’nd’è di mior di te.
Il Signor al è la part de rigjitât che mi tocje, la me tace.
Tù tu âs in man il gno distìn.

Benedet sêjal il Signor che mi à dât sintiment,
e ches gnots, cuant ch’al à dreçât il gno cûr.
‘O ài simpri il Signor denant dai voi,
e la me anime a jè plene di gjonde:
cun lui a gjéstre, no mi tocjarà nissun.

Parchel il gno cûr al è plen di ligrìe,
e la me anime a jè plene di gjonde;
ancje il gno cuarp si cjate sigur;
parceche no tu lassarâs che la me vite a mueri,
e che il to amî al fraidessi sot tiare.

Tu mi mostrarâs la strade de vite,
tu mi incolmarâs di ligrìe cu la to presince,
tu mi fasarâs content par simpri.

Seconde leture
Vualtris o seis stâts clamâts par jessi libars.

De letare di Pauli apuestul a chêi de Galassie 4,31b; 5,1.13-18
Fradis: Crist nus à sfrancjâts par ch’o sèin libars: alore tignît dûr e no stàit a mètisi un’altre volte sot dal jôf dai sotans.
Duncje, fradis, vualtris o sèis stâts clamâts a jessi libars; dome no stàit a doprâ la libertât par contentâ la cjâr, ma servîsi ùn cul altri midiant dal amôr di Diu. Parceche dute la leç e sta dentri in tune sole peraule, in cheste: tu amarâs il to prossim come tè stes.
Se, po, o si muardèis e si roseàis ùn cul altri, viodèit di no finîle cul disfâsi ùn cul altri.
Alore jò us dîs: làit indenant cul Spirt e cussì no sacearèis lis vois de cjâr. Parceche la cjâr e à vòis contrâris a chês dal Spirt, e il Spirt lis à contrâris a chês de cjâr:
a son robis une cuintri chealtre, par che o capîs che no vèis di fâ ce ch’o olèis.
S’o si lassàis menâ dal Spirt, no sèis plui sot de leç.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu!

Aleluja
Zuan, 8, 12

Aleluja. Il Signor al dîs: jò o soi la lûs dal mont;
cui ch’al ven daurmi al varà la lûs de vite. Aleluja.

Vanseli
Gjesù si è metût tal cjâf di lâ a Gjerusalem.
‘O vegnarai daurti dapardut!

Dal Vanseli seont Luche 9, 51-62
Cuant ch’a stavin par finîsi lis sornadis prin che Gjesù al fos puartât-vie, si è metût tal cjâf di lâ a Gjerusalem e al à mandât incaricâts denant di lui.
Chêi, lant di lunc, a son jentrâts t'un borc di Samaritans par preparâj ce che j coventave. Ma lôr no lu acetin, parceche j viodin in muse ch’al veve di lâ a Gjerusalem.
Viodint une tâl, i dissepui Jacun e Zuan a dîsin: «Signor, ûstu ch’o disìn ch’al vegni-jú fûc dal cîl a brusâju».
Lui si volte e ur berle.
E a son lâts t'un altri paîs.
Intant ch’a fasevin strade, ùn j dîs: «’O ti vignarài daûr par dut là che tu vâs!».
E Gjesù j dîs: «Lis volps e’ àn tanis, i ucei dal cîl e’ àn nîts, ma il fi dal om nol à dulà pojâ il cjâf».
Po al à dite a di un altri: «Anìn daùrmi! ».
Chel j rispuint: «Lassimi lâ prin a sepulî gno pari».
E lui: «Lasse che i muarts a sapulìssin i lor muarts; tù plante dut e predicje il regno di Diu!».
E un altri al dîs: «Signor, jò o vignarài daùrti, ma prime lassimi lâ a saludâ chêi di cjase».
Gjesù i dîs: «Chel che, dopo vê metude la man su la vuargine, al cjale indaûr, nol è fat pal regno di Diu!».
Vanseli dal Signor. La Laut a tì, o Crist!

Su lis ufiertis

O Diu che tu t’indegnis di tignî cont a nestri merit chescj tiei misteris, fâs, ti preìn, che ti plâsi ancje chel ch’o fasin nô.
Tal domandìn par Crist nestri Signor. Amen.

Antifone di Cumunion Sal 102,1

Anime mê, benedìs il Signor,
e dut ce ch’al è dentri di me
ch’al benedissi il so Non sant.

O ancje 2 Zuan 17, 20-21

Il Signor al à dite: Pari, o prèi par lôr par ch’a sèin une robe sole cun nô,
e cussì il mont al crodi che tu mi âs mandât tù.

Dopo de Cumunion

O Diu, fâs che par cheste vitime divine, ufierte e mangjade, o vêbin di olêti simpri ben e jessi adun cun te e cuistâsi cussì chei bens che dûrin simpri.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.