SETIME DOMENIE VIE PAL AN

Antifone di jentrade
Sal. 12, 6

Jo, Signor, o speri tal to boncur,
il gno cûr si jemplarà di gjonde pal to jutori.
O intonarai un cjant al Signor che mi à judât.

Oremus: Prein: Diu, che dut tu puedis, fâs che nô,
pensant simpri a font a ce ch’al è just e bon,
o vebin di ubidî cu lis peraulis e cui fats a ce che ti plâs.
Tal domandin par Gjesù Crist nestri Signor e to Fî ch’al è Diu e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.


An A
Prime leture: Tu uelarâs ben al to amî come che tu vuelis ben a ti.

Dal libri Levitic 19, 1-2. 17-18
Il Signor al à dite a Mosé: Fevele a dute la gjarnassie dai fîs di Israel e dîur:
O vèis di jessi sants come cho soi sant Jo, il Signor, vuestri Diu.
No tu tignarâs rancor cuintri to fradi, ma dîsij ce ch’al merte in public, par no pecjâ par colpe sô. No sta cirî svindìcs, e dismentèe lis colpis de to int.
Tu as di olê ben al to amî come che tu ti uèlis ben a ti.
Jo o soi il Signor.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Salmo cul Responsori
Sal. 102, 1-2. 3-4. 8 e 10. 12-13

R. Il Signor al à bon cûr e al lasse cori.

Anime mê benedìs il Signor;
dut ce ch’al è dentri di me ch’al benedissi il so sant Non.
Anime mê, benedìs il Signor
e no sta dismenteâ dut il ben che ti à fat.

Al è lui ch’al perdone dutis lis tos inicuitâts
ch’al vuarìs ducj i tiei mai,
che ti salve sul or de buse
che ti incolme di afiet e di plasès.

Il Signor al à dûl e al lasse cori
al sa spetâ e al è plen di boncur;
no nus trate come ch’a mertin i nestris pecjats,
no nus pàe scont la nestre tristerie.

Al à slontanâts di nô i nestris pecjâts
come che il jevâ al è lontan dal lâ amont dal soreli.
Come un pari al è plen di cûr pai siei fîs,
cussì il Signor al è plen di cûr pai siei fedei.

Seconde leture: Al è dut vuestri, ma vualtris o seis di Crist, e Crist al è di Diu.

De prime letare di Pauli apuestul a chêi di Corint 3, 16-23
Fradis: no savèjso ch’o sèis templi di Diu
e che il Spirt di Diu al è cun vualtris come a cjase sô?
Poben, se ùn al fracasse il templi di Diu, Diu lu fracassarà lui:
parceche il templi di Diu al è sant, e o saressis propit vualtris.
Nissùn al à di imbroâsi dibessôl:
se fra di vualtris cualchidun al crôt di jessi studiât par chest mont,
ch’al deventi matùç par deventâ studiât.
Parceche la sapiense di chest mont denant di Diu e jè matetât.
Parchel al è stat scrit:
"Al è chel ch’al sberlote i studiâts cun dute la lor furbarie".
E ancje: "Il Signor al sa che son cence fonde i resonaments dai studiats".
Duncje nissun nol à di vantâsi dai umign:
parceche al è dut vuestri: tant Pauli, che Apollo, che Chefa, che il mont, tant la vite che la muart, tant ce ch’al è, che ce ch’al à di vignî;
dut al è vuestri, vualtris, po, o sèis di Crist, e Crist al è di Diu.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Aleluja
1° Zuan 2, 5

Aleluja. In chel ch’al ten cont de peraule di Crist,
l'amor di Diu al è ben madur. Aleluja.

Vanseli:
Olèit ben ai vuestris nemîs.

Dal Vanseli seont Mateo 5, 38-48
Alore Gjesù al à dite ai siei dissepui:
O savèis ch’al è stât dit: Voli par voli e dint par dint.
Invessit jo us dîs: no sta mostrâ i dincj ‘e tristerie, ma se un ti dà une sberle de bande gjestre voltij ancje chealtre;
e a di chel ch’al à vôe di fâti càuse par cjolti il vistît, làssij ancje la manteline;
e se un ti sfuarce a fâ une mie, va cun lui par dos miis.
A di chel che ti domande dà e no sta fuî-vie cuant che ùn al ven a cirî bez.
O savèis ch’al è stat dit: tu amarâs il to prossin e tu odearâs il to nemî.
Invessit jo us dîs: amàit i vuestris nemîs e preàit par chêi che us persèguitin, par deventâ fîs dal vuestri Pari ch’al è in cîl; lui al fâs jevâ il so soreli sui triscj e sui bogns e al plûf sui juscj e sui no-juscj. Parcéche s’o olèis-ben a di chêi che us uèlin-ben ce pàe meretàjso? No fàsino cussì ancje chêi des tassis? E s’o saludàis dome i vuestris fradis ce fasèjso di plui? No fàsino cussì ancje i pagans?
Duncje vualtris viodèit di jessi perfets come ch’al è perfet il vuestri Pari ch’al è tai cî».
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!


An B
Prime leture: Jo, par gno cont, o uèi cancelâ i tiei pecjâts.

Dal libri dal profete Isaje 43,18-19. 21-22. 24b-25
Al dîs il Signor: No stin a ricuardâ chês di une volte,
no stin a visâsi di ce ch’al è zà sucedût.
Viodèit ch’o fâs alc di gnûf;
al è zà imbastît, no lu viodèjso?
Sì, o fâs une strade ancje tal desert,
riui ancje là che nol è nuje.
Il popul ch’o ài metût adùn par me, al à di laudâmi.
Tù Jacop, no tu mi âs preât,
tù Israel tu ti sês stufât di me.
Invessit tu mi âs cjamât cul pês dai tiei pecjâts,
tu mi âs stufât cu lis tos tristeriis.
Poben jo o uèi parâ-jú lis tos tristeriis
e par un rivuart viers di me o uèi dismenteâ i tiei pecjâts.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Salmo cul Responsori
Sal. 40, 2-3. 4-5. 13-14

R.
Signor, vuarìs la me anime che ti à ofindût. (R.: 5b)

Furtunât l’om ch’al bassile pal pùar,
il Signor lu salvarà tai moments bruts.
Il Signor al vegle su di lui e lu vuàrde,
par ch’al sèi content in chest mont
e no lu mole tes mans dai contraris.

Il Signor j dà coragjo s’al è malât tun jet,
s’al patìs, j calme i dolors.
Jo o dîs: Signor, vê dûl di me,
vuarìs la me anime che ti à ofindût.

Tù tu mi tegnis-sú parcé ch’o soi bon,
e tu mi tegnis simpri denant dai tiei voi.
Benedet sèjal il Diu di Israel par in secula. Amen.

Seconde leture: Gjesù nol è stât sì e no, al veve intorsi dome il sì.

De seconde letare di Pauli apuestul a chêi di Corint: 1, 18-22
Fradis: come ch’al è di peraule Diu, cussì il gno fevelâ cun vualtris nol è fat di sì e no.
Il Fî di Diu, Gjesù Crist, che nô, jo, Silvano e Timoteo, us vin predicjât, nol è stât sì e no, ma al è stât dome sì. Parceche in lui dutis lis promessis di Diu a son deventadis sì: par che nô o podìn dî: amen, a glorie di Diu.
Alore cui che nus ten salts cun vualtris in Crist, e che nus à onzûts, al è Diu, che nus à ancje timbrâts, dantnus la capare dal Spirt tai nestris curs.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Aleluja
Zn. 17, 17

Aleluja. La to peraule, Signor, a jè veretât;
consàcrinus te veretât. Aleluja.

Vanseli: Il Fi dal om al à il podè di perdonâ i pecjâts chi su la tiare.

Dal Vanseli seont Marc 2, 1-12
Gjesù dopo cualchi dì al torne un’altre volte in Cafarnao e si sint a dî che al jere in cjase.
Si dà dongje unevore di int che nol ere puest nancje denant de puarte,
e lui ur diseve la so peraule.
A càpitin cuatri puartant un paralisât e, no podint puartâjal dongje par-vie de int, a tirin-vie il cuviert juste indulà ch’al jere e, fate une buse, a sbassin il pajon cul paralisât parsore.
Gjesù, viodint la lor fede, al dîs al paralisât:
«Fî, i tiei pecjâts a son perdonâts».
Al jere lì, sentât, cualchi scriturist, e tal lor cjaf a pensavin: Chest chi parcé fevèlial cussì? Al blesteme! Cui puèdial perdonâ i pecjâts, fur di ùn sol, di Diu?.
Gjesù, cognossint subite cul so spirt ch’a rasonavin cussì dentri di lôr, ur dîs:
«Parcé rasonàjso cussì tai vuestris cjâfs?
Ce èsal plui comut: dî al paralisât: A son perdonâts i tiei pecjâts,
o dî: jeve-sú, ingrùme il to pajòn e cjamìne?
Par ch’o savèis che il fi dal om al à il podê di perdonâ i pecjâts chi su la tjare, o tal ordeni jo – al dîs al paralisât – jeve-sú, ingrume il to pajòn e va a cjase tô».
Chel si jeve-sú, e dal dit al fat, al ingrume il so grabatul e al partìs devant di ducj, cussì che ducj a son restâts e a laudavin Diu disint: No vin mai viodude une robe compagne!
Gjesù ur dîs: «Puèdino i 'nvidâts a gnocis zunâ fin che il nuviç al è cun lôr?
Par dut il timp ch'e àn il nuvìç cun lôr no puèdin zunâ. A vignaràn i dîs cuant che il nuvìç ur vignarà puartât-vie, e alore chê e sarà la lor volte di zunâ.
Nissun nol cûs un blec di tele gnove cree tun vistit vecjo; se no, il blec gnûf al finìs cul sbregâ il vistît vecjo e il sbrego al devente plui grant.
E nissun nol met vin gnûf in bufulis vecjis, se no il vin al fas spreçâ lis bufulis e si piert vin e bufulis; ma vin gnuf in bufulis gnovis.
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!


An C
Prime leture: Il Signor ti veve metût tes mes mans, ma jo o ài ulût tocjâti.

Dal prin libri di Samuel 26, 2. 7-9. 12-13. 22-23
Alore Saul al è lât-jú tal desert di Zif, cun tremîl oms dai miors di Israel, par cori-daûr a Davit tal desert di Zif.
Davit e Abissai a rivàrin di gnot là ch’e jere dute che int e a cjatàrin Saul indurmidît par tiare tal mièç dai cjars, cu la lance impirade par tiare de bande dal so cjaf, e Abner e ducj chealtris distirâts, ch’a durmivin dulintor.
E Abissai al à dite a Davit: «Ué il Signor ti à metût tes mans chel che ti à in asse: làssimi ch’o j tiri un colp di lance e ch’o lu inclàudi sul teren, cence ch’al coventi tirâj il secont».
Ma Davit j à dite: «No sta copâlu; no si pò passâle slisse, se si met lis mans intor a chel che il Signor al à onzût».
Alore Davit al à cjapât-sú la lance, ch’a jere dongje il cjâf di Saul, la bufule de aghe e a son lâts-vie; nissun ju à viodûts, nissun al è dismot, ma ducj a durmivin di un sium dur, mandât intorjur dal Signor.
Po Davit al è lât di chealtre bande, insom de mont e si è fermât su la spice unevore lontan di lôr. Al à berlât: «Ve’ chí la lance dal rè: ùn dai tiei zovins ch’al vegni a cjolile. Al pajarà ùn par ùn il Signor, daûr ce ch’al merte e daûr la peraule mantegnude; parceche ué il Signor ti veve metût tes mes mans, ma jo no ài olût tocjâ chel che il Signor al à onzût».
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Salmo cul Responsori
Sal. 102, 1-2. 3-4. 8 e 10. 12-13

R.
Il Signor al à dûl e al è di boncur. (R.: 8a)

Anime mê, benedìs il Signor,
dut ce ch’al è dentri di me ch’al benedissi il so sant Non.
Anime mê, benedìs il Signor
e no sta dismenteâ dut il ben che ti à fat.

Al è lui ch’al perdone dutis lis tos inicuitâts,
ch’al vuarìs ducj i tiei mai;
che ti salve sul or de buse,
che ti incolme di afiet e di plasés.

Il Signor al à dûl e al lasse cori,
al sa spetâ e al è plen di boncur.
No nus trate come ch’a mertin i nestris pecjâts,
no nus pâe seont la nestre tristerie.

Al à slontanâts di nô i nestris pecjâts
come che il jevâ al è lontan dal Iâ amont dal soreli.
Come un pari al è plen di cur pai siei fîs,
cussì il Signor al è plen di cur pai siei fedei.

Seconde leture:
Come ch’o puartìn intor il litrát dal om di tiare, o puartarìn ancje il litràt di chel dal cîl.

De prime letare di Pauli apuestul a chêi di Corint 15,45-49
Fradis: il prin om Adam al è deventât un nemâl ch’al vîf ,
l’ultim Adam un Spirt ch’al fâs vivi.
Ma nol è stât prin il cuarp spirtuâl, ma chel dal nemâl e po chel spirtuâl.
Il prin om fat di paltan al è robe di tiare,
il secont om al è robe di cil.
Chêi ch’a son robe di tiare a son tâi e cuâi di chel fat di paltan,
e chêi ch'a son robe di cil a son tâi e cuâi di chel dal cil.
E come ch’o puartín intorsi il litràt di chel di tiare,
cussì o puartarìn intorsi il litràt di chel dal cil.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.

Aleluja
Zuan, 13, 34

Aleluja. Us doi un comandament gnûf, dissal il Signor:
olèjsi ben ùn cul altri come ch'o us ài ulût ben jo. Aleluja.

Vanseli: Deventàit miscricordiôs come ch’al è miscricordiôs il Pari vuestri.

Dal Vanseli seont Luche 6,27-38
In che volte al à dite Gjesù ai siei dissepui:
A vualtris, ch’o mi scoltàis, o us dîs:
Amàit i vuestris nemîs, fasèit ben a chêi che us odèin,
benedît chêi che us maludissin,
preàit par chêi che us dîsin improperis.
A di chel che ti dà un pataf di une bande su la muse, presentij ancje che altre,
e a di chel che ti puarte-vie la manteline molij ancje il vistît.
A ducj chêi che a ti domandin, dàur;
e no stâ tornâ a domandâ il to a di chel che t’al à cjolt.
Cemût ch’o volèis che la int us trati, tratàjle cussì ancje vualtris.
S’o volèis ben a di chêi che a us uèlin ben, ce amor èsal il vuestri?
Ancje i pecjadors e amin chêi che ju amin.
E s’o fasèis ben a di chêi che us fàsin ben, ce amor vèjso?
Ancje i pecjadôrs a fasin compagn.
E s’o imprestàis a di chêi ch’o speràis che us tornin, ce amor èsal il vuestri?
Ancje i pecjadors a imprestin ai pecjadors co a san di tornâ a vê il lôr.
Impen vualtris amàit i vuestris nemîs e fasèit ben e imprestàit cence sperâ nuje indaûr e la vuestre pàe e sarà grande e o sarèis fîs dal Altissin, parceche lui al è bon ancje cun chêi che no àn agrât e ch’e àn dome tristerie.
Deventàit misericordiôs, come ch’al è miscricordiôs il Pari vuestri.
No stèit a judicâ e cussì no sarèis judicâts
e no stèit a condanâ e cussì no sarèis condanâts:
lassàit cori e us sarà lassât cori.
Dàit e us sarà dât, us sarà butade tal vuestri grim une misure buine, cjalcjade, sbatude, colme di spandi, parceche cun che stesse misure ch’o misuràis, us misuraràn a vualtris.
Vanseli dal Signor. La Laut a ti, o Crist!

Su lis ufiertis

Diu, nô ch’o metin man come cu va par fâ i tiei misteris, di cûr ti prein che cheste ufierte, fate par onorâti, nus zovi a podê salvanus.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.

Antifone di Cumunion
Sal. 9, 2-3

Ti laudi, Signor, cun dut il cûr,
o fevelarai di dutis lis bielis robis che tu âs fatis.
O soi plen di ligrie e di gjonde par-vie di te;
o intonarai cjantis al to Non, Altissin.

O ancje
Zuan 11, 27

Signor, jo o crôt che tù tu sês il Crist,
il Fi di Diu ch’al ven in chest mont.

Dopo de Cumunion

Diu, che dut tu puedis, fâs, ti prein, cho vebin di cuistâsi che salvece, che cun chescj misteris s’e vin zà caparade.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.