CUINTE DOMENIE DI CORESIME
Antifone di jentrade Sal. 42,1-2
Jùdichimi tú, Diu, e vuarde il gno destin de int cence cur;
salvimi de int false e triste,
parceche tù tu sês il Diu che mi pare.
No si dîs il Glorie.
Oremus: Preìn: Signor, nestri Diu, ti prein di cjatâsi ancje nô, cul to jutori, a cjaminâ cun tun pas di corse su la strade di chel amor chal à mot to Fi che si è dât-vie e muart, parcé chal à ulût ben al mont.
Tal domandin par Gjesù Crist nestri Signor e to Fi, ch’al è Diu, e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.
An A
Prime leture: Us metarai intor il gno Spirit e o tornareis a vivi.
Dal libri dal profete Esechiel 37, 12-14
Il Signor nestri Diu al dîs cussì:
Viodèit che jo o spalancarai i vuestris sepulcris,
us tirarai-fur des vuestris busis
e o tornarai a menâ vualtris, la me int, in te tiare di Israel.
E o capireis che jo o soi il Signor, cuant cho spalancarai i vuestris sepulcris,
e o tirarai-fur de buse vualtris, la me int.
Us metarai intor il gno Spirt e o tornareis a vivi,
e us tornarai a meti te vuestre tiare
e o capireis che jo o soi il Signor chal fâs ce chal dîs.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori Sal. 129, 1-2. 3-4ab. 4c-6. 7-8
R. Il Signor al à boncur
e al è pront a sfrancjànus dal dut. (R.: 7)
Signor, ti clami dal fons cho mi cjati.
Signor, scolte la me vôs!
Slungje la orele par scoltâ la vôs de me prejere.
Se tu tegnis cont des tristeriis, Signor,
cui podarâjal puartâle-fur?
Ma là di te si cjate il perdon,
par che ti uelin ben di plui.
Ti spieti, Signor,
la me anime a spiete la to peraule.
La me anime a spiete il Signor
plui di chel cha spietin il cricâ dal dì lis uàitis di vie pe gnot.
Israel al à di spetâ il Signor,
parceche là di lui si cjate il boncur
e al è pront a sfrancjânus dal dut.
Al è lui chal sfrancje Israel di dute la so tristerie.
Seconde leture: El Spirt di chel ch’al à rissussitât Gjesù, lu veis intorsi.
De letare di Pauli apuestul a chêi di Rome 8, 8-11
Fradis: chêi cha son dome di cjâr no puedin plasê a Diu.
Ma vualtris no seis dome di cjâr, ansit di Spirt, se pardabon il Spirt di Diu lu veis intorsi.
E se un nol à il Spirt di Crist, nol è di Crist.
Se po Crist lu veis intorsi, alore il cuarp al mûr par colpe dal pecjât, ma il Spirt al vîf par-vie de justissie.
S’o veis intorsi il Spirt di chel ch’al à rissussitât Gjesù dai muarts, lui ch’al à rissussitât dai muarts il Crist, al fasarà vivi ancje i vuestris cuarps ch’a muerin, midiant dal so Spirt ch’o veis intorsi.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Sproc prin dal Vanseli Zuan 11, 25a e 26
R. Laut e onor a ti, Gjesù Signor!
Jo o soi la rissurezion e la vite, dissal il Signor;
cui chal crôt in me nol murirà mai plui.
Vanseli: Jo o soi la rissurezion e la vite.
Dal Vanseli seont Zuan 11, 1-45 (si po no lèi ce ch’al è jenfri [ ])
[In che volte: al ere malât Làsar di Betanie, paîs di Marie e di Marte, sos surs.
Marie e jere chê ch’e veve onzût di bonodor il Signor, e che j veve suât i pîs cui siei cjavei: so fradi Làsar al ere malât.]
Alore lis sûrs (di Làsar) a mandin a disj a Gjesù: «Signor, viôt che chel che tu j uelis ben al è malât».
Sintude cheste Gjesù al dîs: «Cheste malatie no jè par murî, ma pe glorie di Diu, par che propit cun jê al sei glorificât il Fi di Diu».
Gjesù al oleve ben a Marte, a so sur e a Làsar.
Cuant chal à sintût a dî chal ere malât, al è restât tal puest chal ere ancjemò doi dîs, e dome dopo al dîs ai dissepui: «Tornin in Gjudee».
[I dissepui j disin: «Rabbì, i Gjudeos a cirivin di clapadâti cumò denant, e tù tu uelis tornâ lassú?».
Gjesù al rispuint: «No sono dodis lis oris dal dì? Se ùn al cjamine di dì no sinçopede, parcechal viôt la lûs di chest mont; ma sal cjamine di gnot sinçopede, parcechal è cence lûs». Al à fevelât cussì e dopo ur dîs: «Làsar, nestri ami, si è indurmidît, ma o voi a dismovilu».
Alore i dissepui j disin: «Signor, se si è indurmidît, al vuarìs».
Gjesù al veve fevelât de so muart, invessit lôr a vevin pensât ch’al fevelas dal polsâ de sium. Alore Gjesù ur dîs clar: «Làsar al è muart, e o gjolt par vualtris di no jessi stât lassú, par ch’o crodeis. Ma anin là di lui».
Alore Tomâs, che j disevin Dìdim, al dîs ai compagns: Anin ancje nô a murî cun lui».]
Gjesù, cuant chal è rivât, al à cjatât cha erin zà cuatri dîs chal ere tal sepulcri.
[Betanie e jere dongje Gjerusalem, sui cuindis stadios. Unevore di Gjudeos a jerin vignûts là di Marte e di Marie par consolâlis dal fradi.]
Cuant che Marte e sint a dî ch’al rivave Gjesù, j va incuintri; Marie invessit e reste sentade in cjase.
Alore Marte e dîs a Gjesù: «Signor, se tu fossis stât culì, gno fradi nol sares muart. E o sai che ancje cumò se tu domandis alc a Diu, Diu tal dà».
Gjesù j dîs: «To fradi al rissussitarà».
Marte j dîs: «O sai ch’al rissussitarà te rissurezion de ultime sornade».
E Gjesù: «Jo o soi la rissurezion e la vite: cui chal crôt in me ancje sal fos muart al vivarà, e cui chal è vîf e chal crôt in me, nol murirà mai plui. Cròdistu chest?».
J dîs: «Sì, Signor, jo o crôt che tù tu sês il Crist, il Fi di Diu, chal ven in chest mont».
[Dopo cheste rispueste, e è lade a clamâ so sur Marie e j dîs in scuindon: «Al è il mestri e ti clame».
Apene sintût cussì, si jeve-sú di corse par lâ la di lui.
Gjesù nol ere ancjemò rivât tal paîs, ma si cjatave tal puest dulà che j jere lade incuintri Marte. Alore i Gjudeos, ch’a jerin in cjase cun jê par consolâle, viodinle a cjapâsi-sú di corse e a saltà-fur, j van daurj, pensant ch’e las tal sepulcri a vaî.
Cuant che Marie e rive là ch’al ere Gjesù, si bute par tiare denant di lui e j dîs: «Signor, se tu fossis stât culì, gno fradi nol sares muart».
Alore, viodinle ch’e vajve e ch’a vajvin ancje i Gjudeos ch’a jerin vignûts cun jê,] Gjesù al à vût un colp tal cur e si è ingropât. «Dulà lu vèjso metût?» dissal.
J disin: «Anin a viodi». E Gjesù al à vaît.
Alore i Gjudeos a disevin: «Viôt cetant che j oleve ben! ».
Ma cualchidun al à dit: «Lui, ch’al à vierzûts i voi dal vuarp, no podèvial no lassâlu murî?».
Duncje Gjesù, unaltre volte cul cur sotsore, al rive al sepulcri. Al ere une spilungje cun tune piere denant.
Gjesù al dîs: «Tiràit di bande la piere!».
Marte, la sûr dal muart, j dîs: «Signor, al puce zá, parcechal è di cuatri dîs».
Gjesù j dîs: « No ti àjo dit che se tu crodarâs, tu viodarâs la glorie di Diu?».
Alore e àn tirade di bande la piere. Gjesù al alce i voi adalt e al dîs: «Pari, o ti ài agrât, parceche tu mi âs simpri scoltât. Jo o savevi che tu mi scoltis simpri; ma lu ài dit parvie de int ch’e sta intormi, par ch’e crodi che tu mi âs mandât tú».
Dopo vê fevelât cussì, al sberle fuart: «Làsar, salte-fur!».
Il muart al salte-fur cun pîs e mans fassâts e cu la muse cuvierte dal sudari.
Gjesù ur dîs: «Disleàjlu e lassàjlu lâ».
Alore unevore di Gjudeos, ch’a jerin vignûts là di Marie e a vevin viodût ce ch’al veve fat, e àn crodût in lui.
Vanseli dal Signor. La laut a ti, o Crist..
An B
Se si ul, si pò lei ancje chest an lis leturis da l'an A.
Prime leture: La Leç a jè rivade midiant di Mosé,
Dal libri dal Esodo 20, 1-17
(Si pò no lei ce ch'al. è jenfri [ ] Il Signor al à fat ducj chescj discors: «Jo o soi il Signor, il
to Diu, che ti à tirát-fur dal Egjìt, dulà che tu jeris sotan.
Denant de me face no tu varâs dius forescj.
[ No tu ti fasarâs statuis e pipins des robis ch'a son in cil o cajú su la tiare, o di ce ch'al è tes aghis sot la tiare.
No tu ju prearâs e no tu varâs religjon par lôr.
O soi jo, il Signor, il to Diu, fuart e gjelos, ch'al ten daúr de tristerie dai paris tai fis, fint 'e tjerce e ancje 'e cuarte gjenerazion di chêi che no àn ulût savenint di me, e ch'o ài boncur par mil gienerazions cun chêi che mi uelin ben e ch'a metin in pratiche i miei comandaments.]
No stá doprâ dibant il non dal Signor, to Diu: pal Signor nol è cence colpe chel ch'al dopre dibant il non dal Signor, so Diu.
Vìsiti di santificâ il dì di sabide.
[Tu lavorarâs par sis dîs, e tu fasarâs i tiei lavors: la setime sornade e jè la sabide dal Signor, to Diu.
No tu fasarâs nuje ta che dì, tù, to fi, to fie, il to famei, la to sierve, lis tos bestiis, e il forest che tu puedis vê in cjase. Parceche il Signor al à stât sis dîs a fâ il cil e la tiare e dut ce ch'e àn, ma al à polsât te setime sornade: parchel il Signor al à benedide la setime sornade e le à santificade.
Rispiete to pari e to mari se tu âs vôe di vivi a lunc te tiare che il Signor, to Diu, ti darà.
No sta copâ.
No sta fâ adultèris.
No sta robâ.
No sta testemoneâ il fals cuintri dal to prossim.
No sta cirî di vê la cjase dal to prossim; nancje la so femine, o il so famei, la so sierve, il so bo, il so mus, o dut ce ch'al pò vê.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori 18, 8. 9. 10. 11
R. Signor, tu âs peraulis di vite eterne. (R.: 2n. 6, 69)
La leç di Diu e jè ben fate,
a ten-sú l'anime,
e a fâs deventâ mestri ancje ùn che nol sà nuje.
I comandaments di Diu a son juscj,
a sglonfin il cur;
i ordins dal Signor a son clars,
si pò viodiju cui voi.
La peraule di Diu e jè nete,
a dure par simpri;
i comandaments di Diu a son vers,
a son ducj juscj.
A son di tignî cont plui dal àur,
dal àur plui fin,
a son plui dolz de mil
striçade dal pietin.
Seconde leture: O prcdicjn Crist metút in crôs: un scandul pai umign, sapience pai sielts di Diu.
De prime letare di Pauli apuestul a chêi di Corint 1, 22-25
Fradis: j gjudeos a pratindin segnos e i grécs a cirin il savê, nô invessit o predicjìn Crist metût in crôs, ch'al è çopedâsi pai gjudeos e une matetât par chealtre int, ma pai sielts, tant gjudeos che grécs. Crist al è fuarce di Diu e savê di Diu.
Propit il çavareâ di Diu al è un savê plui grant di chel dai umign, e la debolece di Diu e jè une fuarce plui grande di chê dai umign.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Sproc prin dal Vanseli Zuan, 3, 16
R. Laut e onor a ti, Gjesù Signor!
Diu al à ulút tant ben al mont
di dâ il so Fi; cui che j crôt al à vite eterne.
Vanseli: Butait-jú chest templi e in tre dîs lu torni a fâ-sú.
Dal Vanseli seont Zuan. 2, 13-25
La pasche dai Gjudeos e jere dongje e Gjesù al è lât-sú a Gjerusalem.
Al cjate tal templi int ch'e vendeve bûs, pioris, colomps, e, tal lor banc, chêi ch'a gambiavin bêz.
Fate une scorie di cuardis, al pare-fur ducj dal templi cun pioris e bûs, al bute par tiare i bêz di chêi ch'a gambiavin, e ur ribalte i bancs. A di chêi che vendevin colomps ur dîs: «Puartait-vie di chi cheste robe, no stait a fâ deventâ un marcjât la cjase di gno Pari».
I siei dissepui si son visâts ch'al ere scrit: "La passion pe to cjase mi consume".
Alore i gjudeos a cjapin la peraule par dîsj: «Ce meracul nus mostristu par fâ ce che tu fasis?».
Gjesù al rispuint: «Disfasèit chest templi e jo lu torni a tirâsú in tre dîs».
Alore i Gjudeos j dîsin: «Chest templi e àn olût corantesis agns par fâlu e tù tu lu tìris-sú in tre dîs?». Ma lui al veve fevelât dal templi dal so cuarp.
Cuant ch'al è rissussitât dopo muart, i siei dissepui si son visâts che lu veve dite, e cussì e àn crodût 'e Scriture e a lis peraulis che al veve ditis Gjesù.
Intant ch'al ere a Gjerusalem pe fieste di Pasche, unevore e àn crodût tal so Non, viodint i miracui ch'al faseve. Ma lui non si fidave di lôr parceche ju cognosseve ducj, e no j coventave che j contassin alc di un altri, parceche lui al saveve ben ce ch'al ere un om.
Vanseli dal Signor. La laut a ti, o Crist.
An C
Se si ûl, si pò lei ancje chest an lis leturis dal' an A.
Prime leture: O fâs une robe mai viodude e o cjatarai ce bevi pal gno popul.
Dal libri dal profete Isaje 43, 16-21
Al dîs chest il Signor, ch'al à vierzût un troi tal mar, une strade tal mieç des aghis ch’a fasevin pore, ch’al à fat vignî-fûr cjars e cjavai, une schirie di fâ pore; si son pognets e no jevaràn-sú plui; si son distudâts, consumâts come un pavêr.
«No stin a ricuardâ chês di une volte, no stin a visâsi di ce ch’al è zà sucedût. Viodeit ch’o fâs alc di gnûf; al è zà imbastît, no lu viodèjso? Sì, o fâs une strade ancje tal desert, riui ancje là che nol è nuje.
I nemai salvadis mi fasaran onor, i siacai e i strussos; parceche o ài fate vegnî-fûr l'aghe tal desert, e flums dulà che nol ere nuje, par distudà la sêt dal gno popul, cho ài parferît. Il popul cho ài metût adun par me, al à di laudâmi».
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu
Salmo cul Responsori: Sal. 125, 1-2ab. 2cd-3. 4-5. 6
R. Il Signor al à lat par nô robis grandis,
parchel o sin contents. (R.: 3)
Cuant che il Signor al à tornât a meti impins Sion,
o crodevin di insumiâsi.
Inchevolte o sin stâts bogn di tornâ a ridi,
e la nestre lenghe di tornâ a cjantâ.
Ancje la int foreste a diseve:
«Il Signor al à fat robonis par cheste int!».
Sì, il Signor al à fat robonis par nô,
e nô o sin propit contents.
Signor, torne a metinus in sest
come cha fasin i riui tal Negheb.
Chêi ch’a semenavin ingusîts,
a ricuein cun gjonde.
Cuant che si va a semenâ,
si va ingusîts, cu la semence tal sac;
ma cuant che si ricuei
si torne cjantant cui braçui ta lis mans.
Seconde leture:
O pensi che dut al finissi cul sei un pierdi, in confront di Crist, se si devente un litrat de so muart.
Da letare di Pauli apuestul a chêi di Filipi 33 8-14
Fradis: dutis lis robis o pensi cha finissin cul sei un pierdi, in confront di cetant che vâl la cognossince di Crist Gjesù gno Signor; par-vie di lui o ài lassât di bande dut, tan cha fos robe di scovacere, par rivâ adore di cuistâ Crist e di cjatâmi dutune cun lui, no cu la me justissie, che ven de leç, ma cun chê parvie de fede di Crist, la justissie di Diu plantade su la fede.
Al ven a stai: cognossi lui e la potense de so rissurezion, cjapâ part a ce che lui al à patît, come un litrat de so muart, cu la sperance di rivâ ‘e rissurezion dai muarts. No che jo o sei zá rivât, o ch’o sei perfet, ma o stoi corint par cjapâ che perfezion, parceche Crist Gjesù mi à zà cjapât par chel cont. Fradis, jo no calcoli par nuje di vêle zá grampade: ma o ài dome chest tal cjâf: dismenteant ce ch’al reste daûr e slungjanmi par cjapâ ce che mi sta denant, o cor dret sul segno par cjapâ il premi di Diu, che mi clame lassú in Crist Gjesù.
Peraule di Diu. Ringrassiin Diu.
Sproc prin dal Vanseli: Ez. 3 3, 11
R. La laut a ti, Crist, Verbo di Diu!
No mi plâs che il pecjador al mueri, ma che si pentissi e chal vivi.
Vanseli: Chel di vualtris ch’al è cence pecjât, ch’al tiri il prin clap cuintri di jê.
Dal Vanseli seont Zuan 8, 1-11
In chê volte: Gjesù al è lât te mont dai ulîfs. A buinore al ere un’altre volte tal templi, e dute la int j lave dongje, e lui ur insegnave stant sentât. I scrituriscj e i fariseos a menin une femine cjatade sul fat cun tun altri om, la metin tal mieç e j dîsin: «Mestri, cheste femine e jè stade cjatade sul fat cun tun altri om cumò devant. Mosè te leç nus à comandât di copâ a clapadis la int di chê fate: tú ce distu?».
A fevelavin cussì, tiranlu a siment, par podê incolpâlu. Ma Gjesù si ere scrufujât e al scriveve cul dêt su la tiare. Parceche no molavin di domandâj, si drece-sú e ur dîs: «Chel di vualtris ch’al è cence pecjât ch’al tiri il prin clap cuintri di jê».
E tornât a scrufujâsi al scriveve par tiare.
Sintude cheste, un a la volte, si tirin fur ducj, scomençant dai plui vecjos fin tai ultims, e al è restât Gjesù dibessôl cu la femine in pins tal mieç. Gjesù si jeve-sú e j dîs: «Femine, dulà sono? Nissun ti àjal condanade?».
E jê: «Nissun, Signor».
Alore Gjesù: «Nancje jo no ti condani; va e di chí indenant no sta pecjâ plui».
Vanseli dal Signor. La laut a ti, o Crist.
Su lis ufiertis
O Diu, che dut tu puedis, scoltinus e fasinus la gracie a nô, tiei servidors, che tu nus âs insegnade la dutrine cristiane, di cjatâsi monts e nets par-vie di chest sacrifici.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.
Prefasi di Coresime
Cuant che si lei il Vanseli de «Rissurezion di Làsar» si dîs chest: Prefassi
Al è just, al va ben e al conven ringrassiâti te simpri e dapardut, Signor, Pari, Diu onipotent eterno midiant nestri Signor Gjesù Crist.
Om de nestre paste, al à vaît puar Làsar, so ami; Diu e paron de vite lu à fat saltá-fur dal sepulcri; cumò al slargje il so boncur cjapant dentri ducj i umign e cui siei sacraments ju tire-sú a une gnove vite.
Midiant di lui lis schiriis dai agnui ti adorin inceâts dal sflandor de to face.
Lasse, Signor, par plasé, che ancje lis nestris vôs si metin dutune un lôr a cjantâti.
Antifone di Cumunion: Zuan 11, 26
Cui chal è vîf e chal crôt in me
nol murirà mai plui: dissal il Signor.
Dopo de Cumunion
O Diu che dut tu puedis, ti preín che tu nus contis sicu parts di chel ch’o mangjìn il so cuarp e o bevin il so sanc.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.