PARABOLA DEL FIGLIUOL PRODIGO
dal Vocabolari "Jacopo Pirona" ed 1871 stanpât a Vignesie, che il dr. Antonino De Longa di Udin al ten cont come une reliquie.

DIALETTO DI VITO D'ASIO.

11. Un om al veva doi fìs.
12. E il pì zòven di lùar al disè al pari: Pari, dàmi la part dai bens ca mi tòçha; e il pari al dividè fra lùar i bens.
13. E pùas dìs dopo, il fì pi zoven, unida d’ongia ogni çhiuòssa al zè in pajis lontàn, e là al strazzà la so rùba, vivind tai vìzis.
114. Spindùd ch’ al vè duta la so rùba, una granda misèria a vignì in chell pajìs, in mùad ch’al scomençà a vìa bisìgna.
15. Al zè, e al si metè cun-t’-un om di chell pajìs, e chest a li mandà tai sià çhàmps a passòn cui purcèi.
16. E lui al bramava di pàscisi il çuarp di glandas ca i mangiava i purcèi, ma nissun voleva dàint.
17. Cumò tornà in se stess, al disè: Ce tançh famèjs di gno’ pari a i àn pan tant ca i vòl, e jo crèpi di fam.
18. Jo vuèi provâ a tornâ da gno’ pari e i dirai: Pari ài peçhàd cuintra il cel e denant te ;
19. No soi pì degn di èssi clamà çhiò fì; mètimi coma un dai çhìa famèjs.
20. Lui dunçha al si levà, e al zè da siò pari; e co’ l’era inmo’ lontan, siò pari al li vedè, e al vè compassiòn, al corè, al li çhapà a brazz al cuell, e al li bussà.
21. Il fì al ji disè: Pari jo ài peçhàd cuintra il cel e denant te; e no soi pi degn di essi clamà çhio’ fì.
22. Ma il pari ai disè ai sìa ramèjs: Portá in ca il pì biell vistiàri, e vistìl; mètiji un anell tal piç, e las scarpas tai pèis.
23. E menà fòr il vigèll pì grass, copál, e manginli e fasìn aligrìe.
24. Parcè che chest gno’ fì al era muart, e l’è tornà a vivi, al era pierdù, e l’ è sta çhatà. E a i si meter a fâ aligrìa.
25. In chell moment il fî pi grand al era tai champs, e vignind dongia, vicin da la çhasa, al sinti a sunà e a balá.
26. E clamàd un dai sia famèjs, al domandà ce ch’a voleva dì chê çhuòssa!
27. E lui al li disè: Çho’ fradi a l’ è vignù, e çho’ pari a l’à copà il vigell pi grass, parcè ch’ a l’ è tornà san e salv.
28. Ma lui al si inrabià, e nol volè zì dènte, e par chest, siò pari al saltà for, e al li preà a zî dènte.
29. Ma lui rispuindind a siò pari, al disè: A i son bielzà ce tançh agn che jo fas il famèj, e no çhi ài mai disubidì, e pur nen par chest tu mi às-mai dà un cavrètt par sta alegramentri cui gniè amís
30. Ma quand che chest çho’ fì a l’ è tornâ, e ch’al à paçhocà duta la so ruba cu las putanas, tu tu ji as mazzà il vigell grass.
31. E lui a ji disè: Fì, tu tu sos simpri cun me, e duta la mê ruba a è tô,
32. Cumo’ bisugnàva fâ fièsta e stâ alègris, parcè che chist çho’ fradi al era muart, e al è tornà a vivi, al era pierdú, e l’ è sta çhatà.

G. B. CICONI.