Fieste di S. Crôs, 14 settembre
Antifone di jentrade Gal. 6, 14
Par gno cont che no mi capiti mai di vantâmi di altri,
ma dome de Crôs dal Signor nestri Gjesù Crist,
parceche midiant di jê il mont par me al è metût in crôs,
e jo o soi metût in crôs pal mont.
Oremus: Prein: O Diu Pari, che tu âs salvât i oms cu la crôs di Crist, to Fi; danus la gracie a nô, ch'o vin cognossût, chi in tiere, il misericordiôs so amôr, di gjoldi doman in cîl il risultât de so redenzion;
Tal domandin par Gjesù Crist nestri Signor e to Fi, chal è Diu, e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.
Prime leture: Il sarpint sul len, figure di Crist in crôs.
Dal libri dai Numars, 21,4-9
4 A partîrin de mont di Hor pe strade dal Mar di Suf, cun chê di fâ il gîr tor de tiere di Edom. Par strade la int e pierdé la passiense.
5 La int si meté a bruntulâ di Diu e di Mosé disint:
«Parcé mus vèiso fats saltâ fûr dal Egjit par fânus murî tal desert? Nol è pan e nancje aghe e nô no podìn plui lâ indenant cun chel pôc ch'o mangjin».
6 IlSignor ur mandà cuintri i sarpints ch'a brusin; a muardevin la int e unevore di chêi di israel a son muarts.
7 Il popul al è lât a dîsj a Mosé:
«O vin peciât cul fevelâ cuintri il Signor e cuintri di tè; prèe il Signor che nus dilibîri dai sarpints».
Mosé al preà pal popul.
8 Il Signor al disé a Mosé:
«Fàsiti ùn di chêi ch'a brusin e metilu su tun pâl. Se un al è muardût al à dome di cjalâlu par vuarî».
9 Mosé al fasé un di chêi ch'a brusin di ram e lu meté su tun pâl. Al secedeve che se il sarpint al muardeve un, s'al cjalave il sarpint di ram al vuarive.
Peraule di Diu. Grassie a Diu.
Responsori Salmo 77
Signor, tu sês tu la salvece nestre
Popul gno, scolte cè ch’o ti insegni;
drece la orele a cè cho ti dîs:
O uèi fevelâ di robis seriis,
dai grancj misteris des etis dai vons.
Cuant che ju faseve murî si visavin di Lui,
a domandavin jutori a Diu:
si ricuardavin che Diu al ere la lor crete,
che lAltissim al ere chel che ju liberave.
Ma a disevin dut il ben di Lui a peraulis,
lu slissàvin cu la lenghe;
il lor cur invesse nol ere sancîr,
e a no mantignìvin il pat.
Il Signor, plen di boncur,
ur perdonave invesse di distrùgi-ju;
plui di une volte al à parade jú la so rabie,
no le à lassade sclopâ fur.
Seconde leture: Ubidient fin 'e muart
De letare di s. Pauli a chêi di Filippi, 2,6-11
6 Lui chal ere Diu tal so jessi nol à crodût che il sei compagn di Diu al fos une robe che no si mole, 7 ma ansit si è fat un nuie, cjapant su un jessi di sotan, deventant compagn dai umign e cjatât a voli come omp, 8 al è lât ancjemò plui in jù, deventant ubidient fint e muart, ansit e muart di crôs. 9 Al è parchel che Diu lu à tirât su unevore, e j à dât la gracie dal Non plui alt di ducj i nons, 10 par che in Non di Gjesù "si plèin ducj i genoi" dai cî, de tiere e di sot tiere, 11 e "dutis lis lenghis a contin" che Gjesù Crist al è il Signor a glorie di Diu Pari.
Peraule di Diu. Grassie a Diu.
Aleluia. Mat. 28, 19. 20
Aleluia Nô ti adorìn, o Crist, e ti benedìn
parceche tu la to sante crôs tu âs redent il mont. Aleluia;
Vanseli: Diu, infat, al à ulût tant ben al mont.
Dal Vanseli seont Zuan, 3, 13-17
13 E nissun nol è lât su in cil, dome chel chal è vignût dal cil, il fi dal om. 14 E come Mosè al à alçât su il serpint tal desert,
15 cussì al covente ch’al sei alçât su ancje il fi dal om par che vein la vite eterne ducj chêi ch’a crodin in lui.»
16 Diu, infati, al à ulût tant ben al mont, chal à dât il so fi unic par che ducj chêi cha crodin in lui no si pierdin, ma che vein la vite eterne. 17 Parceche Diu nol à mandât in tal mont il fi par condanâ il mont, ma pâr salvâ il mont midiant di lui.
Vanseli dal Signor. La laut a ti, o Crist!
Su lis ufiertis
Il sacrifici di Crist, to Fi, che sul altar de Crôs al à paiât il pecjât dal mont, nus otegni la purificazion des nestris colpis, o Diu Pari;
Lui al vîf e al regne par in secula. Amen.
Prefassi
Al è ben, al è just, al è nestri dovê e nus fâs ben esprimi il nestri grassie a ti Signor, Pari sant, Diu onipotent eterno, simpri e dapardut.
Par Crist, nestri Signor, tu âs stabilît che la savece dal om e vignìs dal len de crôs; di dulà che vignive la muart e vignìs la vite, e chel che cu la crôs al crodeve di vinci, le piardès.
Cussì, par virtût di Crist, i Agnui ti cjantin glorie, lis Dominazions ti adorin, lis Potencis ti venerin cun riverense grande. Ti cjantin i Cî, lis sos animis, i Serafins, in tune contentece che no finìs; dânus a nô, Signor, che lis nestris vôs si unissin cul cjant di laude:
Sant, Sant, Sant ...
Antifone di Cumunion Gv. 12, 32
Dal alt de crôs ju clamarài ducj dongje.
o ancje Gv. 12, 32
Chel ch'al crôt tal fi di Diu nol mûr,
parcé ch'al à la vite eterne.
Dopo de Cumunion
Gjesù Crist, nestri Signor, i fedèi che tu âs nudrîs ae mense eucaristiche, redimûs e rinovâs dal sacrifissi de Crôs, fâs che puedin rivâ ae glorie de risurezion.
Tu che tu vivis e regnis par in secula. Amen.