DOMENIE DI PASCHE
LA RISUREZION DAL SIGNOR
Vegle e Messe di vie pe gnot
Prime Part
Benedizion dal fûc
Jentrade: La lûs che svampe («Lucernari»)
Si distudin dutis lis lûs in glesie. Su la puarte de glesie si prepare un fuc ch'al svampi.
Il predi al salude la int cun peraulis sul stamp di chestis.
In cheste sante gnot che Crist nestri Signor al è rissurît de muart, la glesie sparniçade par dut il mont e clame i siei fîs a veglâ preant.
O fasarìn Pasche cul Signor scoltant la peraule di Diu e cjapant part ai sacraments. Crist rissurît al saldarà la nestre sperance di vinci ancje nô la muart come lui, e di rivâ a vivi cun lui cun Diu Pari.
Po il predi al benedis il fûc, e al dîs:
Preín: O Pari, che midiant di to Fi tu nus âs regalade la flame sflandorose de to glorie, benedis † chest fuc gnûf crei, e fâs che lis fiestis di Pasche nus impíin di gole dal cil, e nus menin gnûs creis ta l'anime 'e fieste dal to sflandor cence fin.
Par Crist nestri Signor. Amen.
Benedizion dal ceri
Il predi, cun tune ponte, al segne une crôs sul ceri: parsore al segne une A
e sot un "Ω omega ; tai cjantons de crôs al segne i numars de anade.
Crist tant îr che ué;
il scomençâ e il finî; l'Alfa e l'Omega.
Il timp e i agns a son siei.
A lui glorie e podé par in secula. R. Amen.
Po si puedin plantâ tal ceri i cinc granei di incens, disint:
Midiant des sos cinc sbusadis ch'o stin laudant,
Crist, il Signor, che nus vuardi e nus tegni cont. R. Amen.
Il predi cul gnûf fuc al impíe il ceri disint:
La lûs di Crist ch'al rissurîs in glorie ch'e sfanti il scur des animis e dai curs.
Purcission
Un diacono (o il predi) al cjape-sú il ceri, lu ten ad alt e al cjante:
Lûs di Crist R. Grassie a Diu. o ancje: Lumen Christi R. Deo gratias.
Si jentre in purcission ducj in glesie daur dal ceri. Tal mieç de glesie al torne a cjantâ:
Lûs di Crist R. Grassie a Diu. o ancje: Lumen Christi R. Deo gratias.
Ducj a impíin la lor cjandele te flame dal ceri.
In face dal altar il predi si volte de bande de int e a vôs plui alte al cjante:
Lûs di Crist R. Grassie a Diu. o ancje: Lumen Christi R. Deo gratias.
Si impíin dutis lis lûs de glesie, ma no lis cjandelis dal altar.
La gnove di Pasche
Il diacono al domande sotvôs la benedizion: Pari, benedissimi!
Il predi j rispuint sotvôs: Il Signor che tu lu vèis tal cur e sui lavris, par che tu puedis contà come cu va la gnove di Pasche; tal non dal Pari, dal Fi e dal Spirtu Sant. R. Amen.
Po il diacono (o il predi) al cjante:
Ch'à úchin di gjonde lis schiriis dai agnui,
ch'a úchin ducj chêi dal cil
e pe vitorie di un rè di tal fate ch'a suni la trombe de salvece.
Il mont intîr, inceât di tante lûs, ch'al gjoldi e che si 'nacuargi che il so scûr si è sfantât cu la lûs dal rè par in secula.
Che gjoldi la mari Glesie lusinte de Lûs dal Signor e cheste glesie ch'e rimbombi des cjantis di gjonde de int in fieste.
†. Il Signor cun vualtris. - R. E ancje cun te.
†. I nestris curs ad alt. - R. Ju vin arcâts pal Signor.
†. Ringrassiín il Signor nestri Diu. - R. Al è just e al va ben.
Al è just, al va ben e al conven cjantâ cu l'anime in gjonde
e laudâ Diu che no si viôt, il Pari che dut al pò
e il so Fi unic Gjesù Crist, nestri Signor.
Lui al à paiât al Pari Eterno il cont di Adam
e cul so sanc, spandût par nô,
al à parade-jú la sentense dal pecjât dal imprin.
Sigur che cheste a jè la Pasche vere,
che si cope il ver Agnel, ch'al santifiche cul so sanc lis cjasis di chêi ch'a crodin.
Cheste e jè che gnot ch'a forin diliberâts de sclavitût dal Egjit i fîs di Israel, nestris vons,
e ch'a passârin cence intrics lis aghis dal mar Rós.
Cheste a jè che gnot, ch'a salve par dut il mont chêi ch'a crodin in Crist,
dal scur dal pecjât e de tristerie dal mont
e ju mét adun tal amor dal Pari
e te sossie sante dai fradis.
Cheste a jè che gnot
che Crist, sbregant i peams de muart,
al rissurís in gjonde dal sepulcri.
Oh spetacul dal to boncur par nô!
Oh spieli cence presit dal to bonolé:
par sfrancjâ il sotan tu âs dat-vie to Fi.
Pardabon ch'al coventave ancje il pecjât di Adam
ch'al è stât parât-jú cu la muart di Crist.
Pecjât furtunât, che tu mertaris un redentor di che fate!
Il misteri sant di cheste gnot al incjantone il trist,
al pare-jú i pecjâts, al torne la gracie ai pecjadors,
e la gjonde ai avilîts.
- Oh gnot pardabon sante
che tu zontis la tiere cul cil
e l'om cul so Diu!
Ta cheste gnot di gracie,
scolte, Pari Sant, la grande laude
che la glesie ti cjante midiant dai siei predis,
presentanti cun religjon il Ceri, che la vore des âs al à dât-dongje
tan'che spieli de to lûs gnove.
Parchel Signor, ti preín
che chest Ceri impiât in to onor par rompi il scur di cheste gnot,
al svampi di lûs che no si distude.
Ch'a ti rivi-sú tan'che un bonodor,
e si messedi cu lis stelis dal cil.
La bielestele di buinore che lu cjati ancjemò impiât,
che stele che no cognos amont: alvenastai, Crist, to Fi,
che, rissurît dai muarts, al sclaris cul so sflandor di pâs i umign
e al vîf e al regne tai secui dai secui, - R. Amen.
Seconde Part
Leturis de peraule di Diu
- Prin di tacâ, il predi al dîs un pinsîr su chest intono.
Fradis, cumò scoltin cun religjon la peraule di Diu.
Cirìn di capî cemût che Diu, tal Vecjo Testament, al à salvât il so popul,
e su la colme dal timp al à mandât so Fi pe nestre redensie.
Preín par che Diu, nestri Pari, al puarti a cjâf la vore de redensie di Pasche.
Si presentin nûf leturis: siet dal Vecjo e dôs dal Gnûf Testament. S'al è il parcé, si pò lassâ-fur cualchidune, ma e àn di restâ tre dal Vecjo Testament e, se si scugne, almancul dôs prin de Epistule e dal Vanseli. No si à mai di lassâ-fur la tierce, chê dal passaç dal Mar Ròs. Si pò lassâ-fur ce ch'al è jenfri [ ].
Prime leture - Diu al à cjalât ce ch'al veve fat e al ere ce di bon.
Dal libri de Gjenesi 1, 1-2, 2
Tal imprin Diu al creà cil e tiere.
[Ma la tiere a jere dute un vulùç e uèide, gnot fonde e jere sul mar, un aiaron di Diu al remenave lis aghis.
Diu al disé: «La lûs ch'a vegni-fur»; e la lûs e comparí.
Diu al à viodût che la lûs e jere buine e al à metût la lûs di une bande e il scur di chealtre.
Diu al meté il non di "dì" 'e lûs e di "gnot" al scur.
E passà une sere e une buinore: la prime sornade.
Diu al disé: «Che si planti la volte tal mieç des aghis, ch'e dividi chestis aghis di ches altris».
E cussì al sucedé.
Diu al fasé la volte dal cil che divît lis aghis ch'a son sot dal cil des aghis ch'a son sore dal cil, e al metè 'e volte il non di "cil".
E passà une sere e une buinore: la seconde sornade
Diu al disé: «Lis aghis ch'a son sot dal cil che si ingrumin dutis tun puest e ch'a vegni-fur il teren». E cussì al sucedé.
Diu al meté il non di "tiere" al teren e a lis aghis ingrumadis il non di "mar"
e Diu al à viodût ch'al lave ben.
Diu al disé: «La tiere che si taponi di vert: di jerbe cul sém, di pomars ch'a fasin lis lor pomis seont la lor cualitât e cul sém intor». E cussì al sucedé.
La tiere si taponà di vert: di jerbe cul sém seont la so cualitât e di pomars ch'a fasin lis pomis seont la lor cualitât cul sém intor, e Diu al à viodût ch'al lave ben.
E passà une sere e une buinore: la tierce sornade.
Diu al disé: «Ch'a vegnin-fur lusors te volte dal cil par dividi il dì de gnot: par ch'a segnin lis fiestis, lis sornadis, e lis anadis, lusors te volte dal cil par fá lûs su la tiere». E cussì al sucedé.
Diu al à fat doi biei lusors: chel plui grant sicu paron dal dì e chel plui piçul sicu paron de gnot e lis stelis. Diu ju plantà te volte dal cil par ch'a fasessin lûs su la tiere, par ch'a comandassin al dì e a la gnot e par ch'a dividessin la lûs dal scur; e Diu al à viodût ch'al lave ben.
E passà une sere e une buinore: la cuarte sornade.
Diu al disé: «Lis aghis ch'a sèin dut un sbulium di robe vive, e i ucei ch'a svolin su la tiere in face de volte dal cil». E cussì al sucedé.
Diu al creà lis besteonis dal mar e dut ce ch'al sclice e ch'al sbulie ta l'aghe seont la so rasse e dutis lis bestiis cu lis alis seont la lor rasse; e Diu al à viodût ch'al lave ben.
Diu ju benedì disint: «Làit in amor, multiplicàisi, jemplait lis aghis dal mar e i ucei ch'a si multiplichin su la tiere».
E passà une sere e une buinore: la cuinte sornade.
Diu al disé: «La tiere ch'a buti-fur nemai seont la lor rasse: besteam, nemai ch'a si strissinin e bestiis salvadiis seont la lor rasse». E cussì al sucedé.
Diu al à fatis lis bestiis salvadiis seont la lor rasse, il besteam seont la so rasse e dutis lis bestiis ch'a si strissinin su la tiere seont la lor rasse; e al à vilodût ch'al lave ben. ]
Diu al disé: «Fasín l'om sul nestri stamp, ch'a nus samèi e ch'al fasi di paron sui pes dal mar, sui ucei dal cil, sul besteam, sui nemai salvadiis e su lis bestiis ch'a si strissinin par tiere».
Diu al creà l'om sul so stamp, lu creà sul stamp di Diu, ju creà mascjo e femine.
Diu ju benedì disint: «Làit in amor, multiplicàisi, jemplait la tiere; paronàile e faseit di parons sui pes dal mar, sui ucei dal cil e su ducj i nemai ch'a talpinin su la tiere».
E Diu al zontà: «Viodeit ch'o us doi dutis lis jerbis cul sem ch'a son su la tiere, ducj i lens ch'a fasin pomis cu la samence intor: a saran vuestre mangjative. A lis bestiis salvadiis, ai ucei dal cil, e a dut ce ch'al talpine su la tiere e ch'al à intorsi la vite jo o doi par mangjative dut ce ch'al è vert». E cussì al sucedé.
Diu al cjalà ce ch'al veve fat e al lave propit ben.
[ E passà une sere e une buinore: la seste sornade.
Cussì a son stâts metûts a puest il cil e la tiere cun dutis lis lor schiriis. Diu al finì la so vore te setime sornade e te setime sornade al polsà de vore ch'al veve fate.]
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori 103, 1-2a. 5-6. 10 e 12. 13-14. 24 e 35c
R. Mande il to Spirt, Signor, a rinfrescjâ la tiere. (R.: 3 0)
Anime mê, benedis il Signor!
Signor, Diu gno, tu sês propi grant!
Tù, plen di grandece e sflandor,
tu sês vuluçât dulintor cun tune manteline di lûs.
Tù tu âs plantade la tiere su lis sos fondis,
che no drindularà par in secula.
Il mar le taponave come une manteline,
lis aghis a jerin sore lis spicis des monts.
Tu sês tù chel ch'al fâs nassi lis risultivis tes concjis,
par che l'aghe a cori jenfri lis monts.
Sore a vívin i ucei dal aiar,
e a cjantin tai ramaz.
Di lassú tu bagnis lis monts
e la tiere a si sacèe di cè che àn fat lis tos mans.
Tu fasis cressi la jerbe pal besteam,
e il fen pes bestiis che l'om al dopre, par gjavà-fur de tiere il pan.
Ce tantis robis che tu âs fatis, Signor,
e dutis cun tant cjâf;
cun lor tu âs jemplade dute la tiere.
Anime mê, benedis il Signor!
o ancje: - Salmo cul Responsori 32, 4-5. 6-7. 12-13. 20 e 22
R. La tiere a jè plene incolme dal boncur dal Signor. (R.: 5b)
La peraule dal Signor e jè sclete,
e dut ce ch'al fâs al è come ch'al promet.
J plâs la justissie e cè ch'al va ben,
e dute la tiere a jè plene incolme dal boncur dal Signor.
Une peraule dal Signor e à fat i cî,
une soflade de so bocje e á fat dut cè che ju jemple.
Al dà dongje come in tune semple lis aghis dal mar,
come in tune vascje dutis lis aghis ch'a son sotvie.
Furtunât il popul ch'al à par Diu il Signor,
Furtunât chel popul che s'al à sielt dut par sé.
Il Signor al viôt jú dal cil,
e al ten sot voli ducj i umign.
La nestre anime a spere tal Signor,
ch'al è chel che nus jude e che nus pare.
Signor, che il to boncur nus cuviergi,
come ch'o sperin.
Il predi al cjante o al dîs:
Preín. † Diu eterno che dut tu puedis, ch'al è di restâ a viodi ce ch'al sa fâ il to boncur, vierç i voi ai tiei fîs di anime par ch'a comprendin che, se la creazion sul imprim dal mont e jè stade un spetacul, la redensie su la colme dal timp e jè stade un spetacul ancjemò plui grant cu la Pasche di Crist Signor, ch' al vîf e ch'al regne tai secui dai secui. Amen.
Se si lei chê curte:
Prein. † Diu che tu nus âs creâts sul to stamp ch'al è un spetacul e che tu nus âs rinfrescjâts cu la to redensie, danus la gracie di podê tegnî dur 'e tristerie dal pecjât, par rivâ te gjonde eterne.
Par Crist nestri Signor. Amen.
Seconde leture - Abram, nestri von te fede, pront a sacrificâ il fi.
Dal libri de Gjenesi 22, 1-18
Alore Diu al à ulût stazâ Abram e j disé: «Abram! Abram!».
E lui: "O soi cà!" dissal.
E Diu: «Cjape to fi, l'unic, che tu j uelis tant ben, Isac, e va tal paîs di Morià, e là tu m'al sacrificarâs su tun çuc ch'o ti mostrarai».
[Abram al jevà adore, al meté la siele al mus e al menà cun sè doi fameis e Isac.
Al sclapà i lens pal sacrifici e al ciapà la strade par lâ tal puest che Diu j veve dit.
La tierce dì, alçant i voi, Abram al viodé da lontan chel puest.
Alore Abram al à dite ai fameis: "Restait culì cul mus; jo e il frut o lin lassú, o fasin la nestre adorazion, e po o tornin culì".
Abram al cjamà i lens pal sacrifici su lis spalis di Isac, al cjapà-sú il fuc e il curtis e a partìrin ducjidoi insieme.
Isac al cjapà la peraule par dî a so pari Abram: "Pari!".
E lui: "Ce esal, fi gno?".
"Po - dissal - o vin fuc e lens, ma dulà èsal l'agnel pal sacrifici?".
Abram al à rispuindût: "Diu al proviodarà lui, fi gno, l'agnel pal sacrifici", e a continuàrin insieme la strade. ]
Rivâts sul puest che Diu j veve mostrât, Abram al fasé un altar, al intassà i lens, [ al leà so fi Isac e lu poiá sul altar parsore dai lens.]
Po al slungjà la man e al cjapà il curtis par sacrificâ so fi.
Alore l'agnul dal Signor lu clamà dal cil: «Abram! Abram!».
"O soi cà!" dissal.
L'agnul al zontà: «No sta doprâ la to man cuintri dal frut e no sta fâj nissun mal. Cumò o sai cetante religjon che tu âs pal Signor: no tu âs rifudât di dâmi nancje to fi, l'unic».
Abram al alçà i voi e al à viodût un bec ingredeât cui cuars tun baraçâr. Lu à cjapât e lu à sacrificât tal puest di so fi.
[Abram al à metût non a chel puest "Diu. al proviôt", parchel ancje in dì-di-ué si dîs: su la mont di "Diu al proviôt".]
L'agnul dal Signor al clamà dal cil un'altre volte Abram e j disé: «Tal zuri e tal garantìs su la me peraule: parvie che tu âs fat chest e no tu âs rifudât di dâmi to fi, l'unic, Jo ti incolmarai di benedizions e la int de to gjernassie a'n' sarà cetante come lis stelis in cil e come il savalon sul ôr dal mar; la to int e cuistarà lis sitâts dai tiei nemîs. Midiant de to gjernassie a saran benedîts ducj i popui dal mont, parvie che tu tu mi âs ubidît.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori 15, 5 e 8. 9-10. 11
R. Ten cont di mè, Signor, ch'o mi plati daur di tè. (R.: 1)
Il Signor al è la part de rigjitât che mi tocje, la me tace.
Tù tu âs in man il gno destin.
O ài simpri il Signor denant dai voi,
e la me anime a jè plene di gjonde:
cun lui a gjestre no mi tocjarà nissun.
Parchel il gno cur al è plen di ligrie
e la me anime a jè plene di gjonde;
ancje il gno cuarp si cjate sigur;
parceche no tu lassarâs che la me vite a mueri,
e no tu lassarâs che il to amì al vadi a fraidessi sot tiere.
Tu mi mostrarâs la strade de vite,
tu mi incolmarâs di ligrie cu la to presince,
tu mi fasarâs content par simpri.
Il predi al cjante o al dîs:
Preín. † Diu, Pari di chêi ch'a cródin, che slargjant a ducj i umign la to gracie che ju fâs fîs di anime, tu fasis cressi i tiei fîs in chest mont, e che cul sacrament pascâl dal Batisim tu mantegnis chel che tu vevis imprometût a Abram di fâlu pari di ducj i popui, fâs la gracie a la to int di rispuindi come cu va a la gracie de to sielte.
Par Crist, nestri Signor. Amen.
Tierce leture - Chêi di Israel a passarin il mar a pît tal sut.
Dal libri dal Esodo 14, 15 - 15, 1
Alore il Signor al à dite a Mosé: «Parcé te cjàpistu cun mè? Vise i 'Sraelits di tornâ a inviâsi. Tù, intant, alce il to baston, slungje la man sul mar e spachilu in doi tocs par che i 'Sraelíts a puendin jentrâ tal mar a pît e suts. Viôt che jo o fasarai deventâ dure la côce dai Egjizians par ch'a jentrin dauriur e cussì jo o pandarai ce ch'o soi bon di fâ al Faraon e a ducj i siei soldâts, ai siei ciars e ae so cavalarie. J Egjizians a savaràn che jo o soi il Signor, cuant ch'o varai pandût cui ch'o soi al Faraon, ai siei ciars e ae so cavalarie».
L'agnul dal Signor ch'al ere in teste dal campament di Israel, al gambià puest e si meté in code, e ancje la colone di nulis e gambià puest de teste in code. Si meté jenfri il campament dai Egjizians e chel di Israel. La nule a jere scure e la gnot e passà cence ch'a podessin svissinâsi un dal altri par dute la gnot.
Alore Mosé al slungjà la man sul mar e il Signor al parà indaur il mar cun tun aiaron di soreli jevât par dute la gnot: lu à suât e lis aghis a si spacarin in doi tocs.
Chêi di Israel a jentrarin a pît tal mar sut e lis aghis a jerin tan'che doi murs di une bande e di chealtre. J Egjizians ur son lâts daur cun ducj i cjavai, i ciars e la cavalarie, corìniur daur tal mieç dal mar.
Sul cricá dì il Signor al à dade de nule une cjalade sul campament dai Egjizians e lu remená. Al ingredeà lis ruedis dai lor ciars ch'a no rivavin adore di lâ indenant se no a son di vitis. Alore i Egjizians e àn dite: «Molin Israel, parceche il Signor al bat de lor bande cuintri dai Egjizians».
Il Signor al disé a Mosé: «Slungje la to man sul mar, par che lis aghis a plombin sui Egjizians, sui lor cjars e la lor cavalarie». Mosé al slungjà la man sul mar e il mar sul cricà dì al tornà come e dulà ch'al ere.
J Egjizians scjampant j lavin cuintri e il Signor ju ribaltà tal mieç dal mar. Lis aghis tornant là ch'a jerin, a ribaltàrin i cjars e la cavalarie des schiriis dal Faraon, ch'a jerin jentrâts tal mar par cori daur dai Israelits: no si'n' salvà nancje un.
Impen chêi di Israel a jerin passâts a pît tal mieç dal mar sut, e lis aghis a jerin tan'che doi murs di une bande e di chealtre. In che dì il Signor al salvà Israel des grifis dai Egjizians e Israel al podé viodi j Egjizians muarts sul or dal mar.
Israel al podé viodi cun ce fuarce che il Signor al veve scombatût cuintri l'Egjit, e la int a tegnì cont dal Signor: si fidà dal Signor e dal so servidor Mosé.
Alore Mosé e chêi di Israel a intonarin un cjant al Signor; velu chì:
Cjante di Mosé Es. 15, 1-2. 3-4. 5-6. 17-18
R. Fasin un cjant al Signor ch'al à fat un spetacul. (R.: 1)
Fasin un cjant al Signor
ch'al à fat un spetacul,
al à ribaltât tal mar cjaval e cavalîr.
La me fuarce al è il Signor ch'o j fâs il gno cjant.
Al è lui che mi à salvât,
al è lui il gno Diu e jo lu laudi,
al è lui il Diu di gno pari,
e jo j fâs une cjante.
Il Signor al è un soldât plen di coragjo,
al à non Jahwé.
Al à ribaltâts tal mar i cjars dal Faraon e i siei soldâts;
i miórs ch'al veve a son stâts glotûts dal mar Rós.
Il mar ju à taponâts, a son lâts-sot tan'che claps.
La to man gjestre, Signor, e à une fuarce tremende,
la to man gjestre, Signor, e disfe chel che ti fâs cuintri,
tu frucis i contraris ch'al è un spetacul.
Tù tu menis il to popul
pal plantâlu su la crete de to rigjitât,
tal puest che tu âs preparât
par cjase tô, Signor,
santuari fat cu lis tos mans.
Il Signor al è rè par in secula.
Il predi al cjante o al dîs:
Preín. † Diu, ch'o viodín sucedi ancje in dì di ué i meracui di unevolte, par-vie che ce che tu âs fat cu la to sante man par gjavâ un sol popul des grifis dal Faraon, cumò tu lu fasis midiant de aghe dal Batisim par sfrancjâ ducj i popui; fàsinus par plasé la gracie ch'a deventin ducj fîs di Abram e popul de to sielte.
Par Crist, nestri Signor. Amen.
- O ancje:
† Diu, tu tu âs pandût cu la lûs dal Gnûf Testament ce ch'a olevin dî i meracui di unevolte, par-vie che il mar Rós al ere il stamp de risultive dal Batisim e i ebreos sfrancjâts il stamp dai cristians. fâs la gracie che ducj i umign midiant de fede a deventin la to int, rifrescjâts de gracie dal to Spirt. Par Crist, nestri Signor. Amen.
Cuarte leture - Il Signor, to salvador, al à simpri vût dûl di te.
Dal libri dal profete lsaie 54,5-44
Il to paron al è chel che ti à creade, chel ch'al à non Jahwé, paron dai soldâts; il to salvador al è il Sant di Israel, che disaran Diu di dut il mont.
Il Signor ti clame, come che si clame une femine lassade dal om e avilide. La nuvice di cuant che si è zovins si puedial mo parále-vie? - al dîs il to Diu.
Ti vevi lassade par un moment, ma cun tant dûl ti tornarai a tirâ dongje.
Tun moment di rabie ti vevi voltade la me muse, ma o ài vût dûl di te cun tun afiet che nol mole, - al dîs il Signor, il to salvador.
Mi tocjarà come cu lis aghis di Noé, cuant ch'o ài zurât che lis aghis di Noé no varessin plui taponade la tiere; o zuri compagn cumò che no varai rabie plui cuintri di te, e che no t'es misurarai plui.
Lis monts a puedaràn gambiâ di puest, lis spicis a podaràn trimâ, ma il gno bonolé par tè nol gambiarà, il gno pat di pâs cun tè nol cloparà. Lu dîs il Signor ch'al à dûl di tè.
O puarete, butade cà e là dal aiar, cence confuart, viôt che jo o incjastrarài i tiei claps tai gorais, e lis tos fondis lis fasarai di perlis. I merlos de tos toressis ju fasarai di rubin, e lis tos puartis di cristal e dulintor ti sierarai cun pieris ch'a valin.
Ducj i tiei fîs a laràn daûr dal Signor, e al sarà grant il bielstâ dai tiei fîs. Tu sarâs plantade su la justissie, e l'imbroi ti starà lontan, parceche no tu varâs pore di lui, e il spavent nol olsarà vegnîti daprúf.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori 29, 2 e 4. 5-6. 11 e 12a e 13b
R. O feveli ben di te, Signor, parceche tu mi âs salvât. (R.: 2a)
O feveli ben di te, Signor, parceche tu mi âs salvât:
no tu âs lassât ch'a ridin sul gno cont i miei nemîs.
Signor, tu âs tirade-fur de buse la me vite,
tu mi âs salvât de tombe.
Int di religjon, intonait un cjant al Signor,
diseit grassie al so Non sant:
parceche la so rabie a dure un moment,
e dute une vite il so boncur;
soresere si pò vaî,
e a buinore jessi plens di ligrie.
Signor, scoltimi e vê dûl di me;
Signor, dàmi jutori.
Tu âs gambiât in gjonde il gno, vaî,
Signor, gno Diu, ti laudarai par simpri.
Il predi al cjante o al dîs:
Preín. † Diu, Pari di ducj i umign, la gjernassie impromitude 'e fede dai vons fasile cressi cul numar dai tiei fîs di anime, par che la glesie a viodi in vore il plan de salvece sperât dai nestris vons te fede. Par Crist, nestri Signor. Amen.
Cuinte leture - Vegnît cà di me par vivi: o fasarai cun vualtris un pat par in secula.
Dal libri dal profete lsaie 55, 1-11
Al dîs il Signor: «Ducj vualtris, ch'o seis plens di sêt,
vegnît cà de aghe, ancje chel ch'al è cence bêz.
Vegnît, urît e mangjàit:
vegnît e urît, cence bêz, vin e lat.
Parcé spindi bêz cence vê ce mangjâ?
Parcé dâ-vie la vuestre pàe cence rivâ adore di saceâsi?
Scoltàimi mè e o mangjareis robe buine;
o cjerçareis la mior robe ch'e sei.
Dreçàit lis orelis e vegnît cà di me;
scoltàimi e o vivareis.
Jo o fasarai un pat par in secula cun vualtris e us darai i plasés ch'a durin, ch'o ài impromitût a Davit. Viôt ch'o ti fasarai deventâ un testemoni pai forescj, un sorestant e un menador pai popui. Viôt che tu clamaras int che no tu cognossevis, int che no ti cognosseve ti vegnarà daprùf, in gracie dal Signor to Diu e dal Sant di Israel che ti jemple di glorie.
Cirît il Signor cuant che si lu pò cjatâ, clamàilu cuant ch'al è dongje. Il trist al à di lassâ la so strade, l'om ch'al fâs mal al à di lassâ lis sos tristeriis e tornâ là dal Signor ch'al varà dûl di lui, là dal vuestri Diu ch'al è pront a perdonâ.
Sigur che lis mes ideis no son lis vuestris, e lis vuestris stradis no son lis mês - dissal il Signor. Anzit lis mês stradis a son plui altis des vuestris tan'che i cî a son plui alts de tiere, e compagn lis mês ideis in confront des vuestris.
Come la ploe e la nêf a vegnin-jú dal cil e no tornin indaur cence vê imbombade la tiere, cence vêle fate lâ in amor e dâ-fur e cence vêle fate fâ la semence pal semenador e fat fâ il pan par chel che lu à di mangjâ, cussì al sarà ancje de me peraule: no torne indaur là di mè cence vê fat nuie, ma e fâs ce ch'o uei jo, e fâs ce ch'o le ài mandade a fâ.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori Is. 12, 2. 4. 5-6
R. O urireis l'aghe plens di gjonde des risultivis de salvece. (R.: 3)
Viodeit che il Signor al è il Diu che mi salve;
mi fidi di lui, e no ài pore di nuie;
parceche il Signor al è la me crete,
chel ch'al merte ch'o lu cjanti:
lui al è stât la me salvece.
Veit agrât al Signor, clamait in jutori il so Non,
faseit cognossi ai popui lis maraveis ch'al à fatis,
no stait a dismenteâ che il so Non al è grant.
Faseit un cjant al Signor parcé ch'al à fatis robis grandis
e dut il mont lu sa.
Gjolt e cjante, int di Sion,
parceche al è grant là di tè, il "Sant di Israel".
Il predi al cjante o al dîs:
Preín. † Diu eterno che dut tu puedis, sperance uniche dal mont, tù tu âs contât midiant dai profetis i misteris che in dì di ué a son un fat; rinfrescje la nestre fede te salvece, parceche dome cu la gracie dal to Spirt o podin lâ indenant pe strade juste.
Par Crist, nestri Signor. Amen.
Seste leture - Va indenant cul sflandor de lûs dal Signor.
Dal libri dal profete Baruch 3, 9-15. 32 - 4, 4
Scolte, Israel, i comandaments dal vivi,
drece lis orelis par capî il savê.
Po, Israel, parcé ti cjatistu ta tiere dai nimîs,
deventistu vecjo pal mont,
sporcjât dutune cui muarts,
metût-adun cun chêi ch'a van in chelaltri mont?
Al è che tu âs lassade di bande la risultive dal savê.
Se tu fossis lât indenant pe strade dal Signor, tu ti saressis cjatât in pâs simpri.
Impare dulà ch'al è il sintiment, dulà ch'e jè la fuarce, dulà ch'al è il capî, par rivâ adore di savê ancje dulà ch'e jè la vite lungje e il bielstâ, dulà ch'e jè la lûs dai voi e la pâs,
Ma cui mo àial savût dulà ch'a son? Cui mo èsal rivât adore di cjatâ la lor arcje?
Ma chel ch'al sa dut le cognos, le à cjatade cul so cjâf;
chel ch'al à metude in ordin la tiere par simpri e le à jemplade di besteam,
chel ch'al mande la lûs, e jê a và, ch'e le clame indaûr, e a ubidìs sgrisulade.
Lis stelis a lusin tal lor puest, e a son dutis in gjonde;
se lis clame a rispuindin: "O sin cà!" e a lusin di ligrie a chel che lis è fatis.
Chel al è il nestri Diu, come lui no'nd'è nissun.
Al sa la strade dal savê d'insomp fin dapît,
e le à pandude a Jacop, so famei, a Israel ch'e j ûl tant ben:
cussì il savê al è rivât in chest mont e al à plantade là dai umign la so cjase.
Si trate dal libri dai comandaments di Diu,
de leç ch'e reste in pins par in secula;
ducj chêi che le metin in pratiche a vivaràn,
ducj chêi che le butin di bande a muriràn.
Jacop, ménditi e grámpile,
cjamine de bande dal sflandor cu la so lûs;
no sta molâ a chealtris la to glorie,
a int foreste ce che tu âs di bon.
Israel, o sin furtunâts: nus è stât pandût ce ch'al plâs a Diu.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori 18, 8. 9. 10- 11
R. Signor, tù tu âs peraulis di vite eterne. (R.: Zn. 6, 69)
La leç di Diu e jè ben fate, e ten-sú l'anime,
e fâs deventâ mestri ancje ùn che nol sa nuie.
I comandaments di Diu a son juscj, a sglonfin il cur;
i ordins dal Signor a son clars, si pò viodi-ju cui voi.
La peraule di Diu e jè nete, a dure par simpri;
i comandaments di Diu a son vêrs, a son ducj juscj.
A son di tegnî cont plui dal aur,
dal aur plui fin,
a son plui dolz de mîl striçade dal pietin.
Il predi al cjante o al dîs:
Preín. † Diu, che tu fasis cressi la to glesie clamant dentri gnûs fîs di ogni fate, vuarde cul to jutori chêi ch'a tornin a nassi midiant de aghe dal Batisim.
Par Crist, nestri Signor. Amen.
Setime leture - Us sborfarai cun aghe nete e us darai un cur gnûf.
Dal libri dal profete Ezechiel 36, 16-28
La peraule dal Signor mi à dite cussì:
Fi di om, cuant che la famee di Israel e viveve te so tiere, le à sporcjade cu la so vitace e cu lis sos voris: [la lor vite a jere sporcje denant dai miei voi tan'che une femine cuant ch'e à lis sos robis.] Alore Jo ur ài butade intor la me asse, par colpe dal sanc ch'e àn fat cori te lor tiere e parcé che le vevin sporcjade cui lor idui: ju ài stranfâts tal mieç dai forescj, ju ài sparniçâts ator pal mont: ju ài cjastiâts come ch'a mertave la lor vitace e lis lor voris. E dulà ch'a rivarin, ancje là di che int e àn sporcjât il gno Non sant, parvie ch'a disevin di lôr: "A son il popul di Jahwé, ur è tocjât di lassâ la lor tiere".
Ma Jo o ài tegnût cont dal gno Non, che la int de famee di Israel e à sporcjât denant dai forescj, dulà che j è tocjât di lâ.
Poben, dîs 'e famee di Israel: il Signor Jahwé al dîs cussì: Jo o fâs ce ch'o fâs no parvie di vualtris, ma parvie dal gno Non sant, che la famee di Israel e à sporcjât denant di ducj i forescj dulà che si è cjatade. Jo o lu fasarai santificâ il gno grant Non, ch'al è stât sporcjât denant dai forescj, si 'nacuarzaran che Jo o soi Jahwé cuant ch'o pandarai la me santitât sot i lor voi cun ce ch'o fasarai par vualtris. jo us cjaparai-sú di jenfri i forescj, us metarai adun di ducj i cjantons e us menarai te vuestre tiere.
Us butarai intor aghe nete e o deventareis monts: us lavarai di dute la vuestre cragne e di ducj i vuestris idui, e us darai un cur gnûf, us metarai intor un spirt gnûf, us gjavarai dal vuestri stomi il cur di clap e us metarai un cur di cjar; us metarai intor il gno spirt, e us fasarai marçâ daur lis mes lez, capî e meti in vore i miei comandaments.
O vivareis te tiere ch'o ai regalade ai vuestris vons e vualtris o sareis il gno popul e jo il vuestri Diu.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Se si batie, si lei il Salmo cul Responsori metût dopo de Cuinte leture, se no si lei chest:
Salmo cul Responsori 41, 3. 5bcd - 42, 3. 4
R. Come la cerve plene di sêt a cîr un roiùç,
cussì la me anime a brame tè, Diu gno. (R.: 4 1, 2)
La me anime e à sêt dal Diu ch'al vîf:
cuant tornarâio a presentâmi denant de to face?
Ce biel ch'al ere lâ-sú te cjase dal Signor, in teste de purcission,
cjantant di ligrie e di gjonde, cun tante int contente.
Dâmi la to lûs e la to peraule;
ch'a mi menin lôr su la to sante mont, a cjase tô.
Ch'o puedi rivâ là dal altar di Diu,
di chel Diu ch'al è la me gjonde,
e ti disarai grassie cu la citare plen di ligrie, Signor, Diu gno.
O ancje:
Salmo cul Responsori 50, 12-13. 14-15. 18-19
R. Signor, fasimi un cur net. (R.: 12a)
Signor, fásimi un cur net
e metimi intor un spirt che nol mole.
No sta parâmi lontan dai tiei voi,
no sta tornâmi a cjoli la to sante soflade.
Torne a dâmi la ligrie de to salvece,
e tenmi salt cul to spirt bon di fâ dut.
O insegnarai la to strade ai triscj
e lôr si butaran de to bande.
I sacrificis no ti plasin,
s'o ti'n' fases ùn di chêi intirs
no tu lu varessis agrât:
poben il gno sacrifici al è un cur pentît,
tù no tu butis di bande un cûr pentît e che si plèe.
Il predi al cjante o al dîs:
Preín. † Diu, fuarce che no mole e lûs che no va amont, dà une cjalade ae to glesie, sacrament de to salvece, e finis la vore plantade dal to boncur: che ducj a puedin viodi e crodi ch'a si torne a tirâ-sú ce ch'al ere disfat, a fâ gnûf il vecjo, e che dut al torne come cu va midiant di Crist, fonde di dut e ch'al vîf e al regne tai secui dai secui. Amen.
- O ancje:
Preín. † Diu, che cul Vecjo e Gnûf Testament tu nus âs parecjâts a fâ Pasche, fasinus la gracie di capî la vore dal to boncur pai umign, par che la gracie di ué a tegni-sú la sperance de gjonde di doman.
Par Crist, nestri Signor. Amen
- o ancje (se si batie)
Preín. † Diu eterno che dut tu puedis, pant il to boncur midiant dai sacraments, mande il to Spirt a fâ nassi un popul gnûf di tiei fîs di anime de risultive dal Batisim, par che il nestri puar servissi di predis al vali midiant de to fuarce.
Par Crist, nestri Signor. Amen.
Po il predi al intone il «Glorie» e intant si sunin lis cjampanis.
Preín. † Diu, che tu fasis lusî cheste gnot cul sflandor de rissurezion dal Signor, rinfrescje te to int il Spirt di jessi tiei fîs di anime, par che, gnûfs tal cuarp e te anime, o restìn dutune cun tè.
Tal domandin par Crist, nestri Signor ch'al è Diu e al vîf e al regne dutune cun te e cul Spirtu Sant par ducj i secui dai secui. Amen.
Epistule - Crist, rissurît dai muarts, nol mûr plui.
De letare di Pauli apuestul a chêi di Rome 6, 3-11
Fradis: No savèiso che ducj nô , ch'o sin stâts batiâts in Crist Gjesù, o sin stâts batiâts te so muart?
O sin propit, midiant dal batisin, stâts sapulîts cun lui in te muart, cul fin che come Crist al è rissussitât dai muarts midiant de potense dal Pari, ancje nô o vebin di marçâ tune vite gnove. Parceche s'o sin stâts insedâts su di lui cul parangon de muart, o lu sarìn ancje cun chel de rissurezion: sigurs, che il nestri om vecjo al è stât metût in crôs cun lui par ch'e fos finide cul cuarp dal pecjât, e che no vessin mai plui di jessi sotans dal pecjât; parceche cui ch'al è muart al è stât sfrancjât dal pecjât.
Ma s'o sin muarts cun Crist, nô o crodìn ancje ch'o vivarìn cun lui, sigurs che Crist, rissurît dai muarts, nol mûr plui, la muart no à plui nissune fuarce su di lui. Parceche murint, al è muart pal cont dal pecjât une volte sole; vivint po al vîf par cont di Diu.
Cussì ancje vualtris calcolait di jessi muarts par cont dal pecjât e di vivi par cont di Diu in Crist Gjesù.
Peraule dal Signor. A Diu grassie.
Salmo cul Responsori 117, 1-2. 16-17. 22-23
R. Aleluia, Aleluia, Aleluia.
Laudin il Signor, parcé ch'al è bon,
parceche la so misericordie a jè cence fin.
Che lu dîsi Israel, se la so misericordie no jè cence fin.
La man di Diu le à fate viodi;
la man di Diu e fâs meracui.
No, no murarài, ansit o vivarài,
e o contarai dut ce ch'al à fat il Signor.
Il clap butât di bande dai muradors
al è deventât propit il cjantonal.
Al è il Signor ch'al à fat cussì,
e a son robis masse grandis pai nestris voi.
An A
Vanseli - Al è rissurît, e al va prin di vualtris in Galilee.
Dal Vanseli seont Mateo 28, 1-10
Dopo de sabide, sul cricâ de prime dì de setemane, Marie la Madalene e un'altre Marie a van a viodi la tombe. E ve' un grant taramot, parceche un agnul dal Signor al ven dal cil, al rodole-vie la piere e a si sente parsore di jè. Al semeave ch'al fos un folc e i siei vistîts a jerin blancs come la nêf. Lis vuardiis denant di lui a tremin di spavent e a restin come muartis.
L'agnul al cjape la peraule e al dîs es feminis: «Vualtris no stai a vê pore, parcech'o sai ben ch'o cirîs Gjesù, metût in crôs. Nol è culì, parcech'al è rissussitât, come che lu veve dite. Vegnît a viodi il puest dulà che lu vevin metût. Làit sveltis a dî ai siei dissepui: Al è rissussitât e viodèit ch'al va prin di vualtris in Galilee; lì lu viodareis. Cumò us al ài dite».
A van-vie de tombe sveltis cun tante pore e gjonde, corint a puartâ la gnove ai siei dissepui.
E ve' Gjesù che ur va incuintri disint: «Salve!».
Lôr j van dongje, lu cjapin pai pîs e lu adorin.
Alore Gjesù ur dîs: «No stait a vê pore; làit, visàit i miei fradis ch'a vadin in Galilee e lì mi viodaran».
Peraule dal Signor. La Laut a ti, o Crist!
An B
Vanseli - Gjesù di Nasaret, chel metût in crôs, al è rissussitât.
Dal Vanseli seont Marc 16, 1-8
Passade la sabide, Marie la Madalene, Marie di Jacun e Salomè e àn comprât profums par lâ a ongilu. E unevore a buinore, la prime dì de setemane, a rivin al sepulcri, cuant che il soreli al jere bielzà jevât.
A disevin une a di chê altre: «Cùi nus rodolarâial mai la piere denant de puarte dal sepulcri?».
Dade une cjalade a viodin che la piere e jere stade rodolade; e jere unevore grande.
Jentradis dentri te tombe e àn viodût un fantaçùt sentât 'e gjestre cun intorsi un vistît blanc; si son incocalidis.
Lui ur dîs: «No stàit a vê pôre: o cirîs Gjesù di Nasaret, chel metût in crôs: al è rissussitât, nol è culì. Ve' il puest dulà che lu vevin metût. Ma làit a dî ai siei dissepui e a Pieri che lui al va prin di vualtris in Galilèe; al è là che lu viodarèis, come che us al à za dit».
Lôr, saltadis-fur, a scjampàrin dal sepulcri, parceche a jèrin sgrisuladis e fur di sè. No àn dite nuie e dinissun, parcech'a jèrin plenis di pore.
Peraule dal Signor. La Laut a ti, o Crist!
An C
Vanseli - Parcé cirîso il vîf jenfri i muarts?
Dal Vanseli seont Luche 24, 1-12
La prime dì de setemane, 'nevore a buinore, lis feminis a van al sepulcri a puartâ i ongints ch'a vevin preparâts; ma a cjatin la piere rodolade-vie dal sepulcri e jentradis dentri, no cjatin il cuarp dal Signor Gjesù.
A jèrin lì ch'a no savèvin cè pensâ di une tâl, cuant che si presentin doi umign cun tun vistît lusint. Chês spaventadis a sbassin la muse par tiere. E lôr ur disin: «Parcé cirîso il vîf jenfri i muarts? Nol è chi, al è rissussitât. Visàisi di cè che us diseve ancjemò cuant ch'al ere in Galilèe, fevelant dal fi dal om, ch'al veve di jessi mitût tes mans di umign pecjadors, ch'al veve di jessi metût in crôs e ch'al veve di tornâ a vivi te tierce dì».
Alore a si son visadis di chescj discors; a son tornadis indaûr dal sepulcri par contâ dutis chestis robis ai undis e a ducj chêi altris.
A jèrin: Marie la Madalene, la Zuane e Marie chê di Jacun; ancje chês altris ch'a jèrin cun lôr a contavin chestis robis ai apuestui.
Ma ur à semeât che, cè ch'a contavin, al fos un çavareament e no ur àn crodût.
Ma Pieri si cjape-sù e al va di corse al sepulcri; pleansi al viôt dome i peçòts e al torne indaur maraveât di ce ch'al ere sucedût.
Peraule dal Signor. La Laut a ti, o Crist!
- Tierce Part
Liturgjìe dal Batisim
Se nol è di benedì l'aghe pal Batisim, si passe drets a fá l'aghe sante;
Se si à di benedì l'aghe par batiâ alore il predi cui clerics al va tal batisteri, opur si puarte in coro, denant di ducj, un cjadin di aghe.
S'al è cualchidun di batiâ il predi al scomence cussì:
Fradis, preín dutune par che la sperance dai nestris fradis e cjati il boncur di Diu ch'e ju meni ae risultive dal Batisim.
Se nol è di batiâ, ma si benedìs istes l'aghe pal batisteri il predi al tache cussì:
Fradis, preín che il Signor Pari che dut al pò al benedissi cheste aghe pal batisim, par ducj chêi ch'a vegnaran batiâts in Crist a jentrin te famee di Diu.
-
Litaniis
Po i cantors a intonin lis litaniis: ducj a rispuindin stant in pins.
Tes litaniis al va zontât il non dai sants:
- de Glesie Mari di Aquilee;
- de glesie de diocesi;
- de glesie de plêf e de parochie;
- di chêi ch'a saran batiâts.
Se si benedis l'aghe par batiâ:
|
Litaniis
|
|
| Signor, | vê dûl di nô. |
| Crist, | vê dûl di nô. |
| Signor, | vê dûl di nô. |
| Sante Marie mari di Diu, | pree par nô |
| San Michel, | pree par nô |
| Agnui sants di Diu, | preait par nô |
| San Zuan Batiste, | pree par nô |
| Sant Josef, | pree par nô |
| Sants Pieri e Pauli, | preait par nô |
| Sant Andree, | pree par nô |
| San Zuan, | pree par nô |
| Sante Marie Madalene, | pree par nô |
| San Scjefin, | pree par nô |
| San Marc, | pree par nô |
| Sants Ermacure e Furtunât, | preait par nô |
| Sants Elar e Tazian, | preait par nô |
| Sants martars di Concuardie, | preait par nô |
| Sant Ignassi di Antiochie, | pree par nô |
| San Laurinç, | pree par nô |
| Santis Perpetue e Felicite, | preait par nô |
| Sante Gnese, | pree par nô |
| San Cromassi, | pree par nô |
| Sant Jaroni, | pree par nô |
| San Gregori, | pree par nô |
| Sant Ustin, | pree par nô |
| Sant Atanasi, | pree par nô |
| San Basili, | pree par nô |
| San Martin, | pree par nô |
| San Benedet | pree par nô |
| Sants Francesc e Domeni, | preait par nô |
| Sant patriarcje Bertrant, | pree par nô |
| San Francesc Saveri, | pree par nô |
| San Zuanmarie, plevan di Ars, | pree par nô |
| Sante Catarine, | pree par nô |
| Sante Taresie, | pree par nô |
| (Si zontin i sants ch'a coventin) | |
| Sants e Santis di Diu, | preait par nô |
| Ve dûl di nô, o Signor | liberinus |
| Di ducj i mai, o Signor | liberinus |
| Di ducj i pecjâts, o Signor | liberinus |
| De muart eterne, o Signor | liberinus |
| Parvie che tu sês deventât om, o Signor | liberinus |
| Parvie de to muart e de to rissurezion, o Signor | liberinus |
| Parvie de vignude-jú dal Spirtu Sant o Signor | liberinus |
| Nô, pecjadors, | scoltinus, ti suplichin |
| S'al è cualchidun di batiâ: | |
| Indegniti di graciâ cul Batisim chestis | |
| personis che tu âs sieltis | scoltinus, ti suplichin |
| Se si benedis l'aghe par batiâ: | |
| Indegniti di fá sante cheste aghe ch'e | |
| à di batiâ i tiei fîs scoltinus, | scoltinus, ti suplichin |
| Gjesù, fi di Diu ch'al vîf, scoltinus, | scoltinus, ti suplichin |
| Crist, scoltinus | Crist, scoltinus |
| Crist, 'saudissinus | Crist, 'saudissinus |
Benedizion de aghe par batiâ
Il predi al pree:
O Diu, midiant dai sacraments tù tu metis in vore cun fuarce che no si pant, il meracul de salvece; e tes etis di unevolte tu âs parecjade l'aghe, to creature, a deventâ il segno dal Batisim.
Fin dal imprin il to Spirt al balinave su lis aghis, par pandi ch'a vevin intorsi la samence de fuarce di santificâ; e ancje tal diluvi tu âs pandût il Batisim, parvie che cumò come inchevolte, l'aghe a segnas la fin dal pecjât e il scomençâ de vite gnove.
Tù tu âs sfrancjâts dal sotanîsim i fîs di Abram, fasin-ju passâ dilà dal mar Ròs cence malans par ch'a fossin il litrat de int ch'e veve di jessi batiade.
E po, su la colme dal timp, il to Fi, batiât di Zuan ta l'aghe dal Gjordan, al è stât consacrât dal Spirtu Sant; metût in crôs, al à spandût dal flanc sanc e aghe, e unevolte rissurît al ordená ai dissepui: «Làit e predicjàit il Vanseli a ducj i popui e batiâ-ju in tal non dal Pari, dal Fi e dal Spirtu Sant». Poben, Pari, cjale di bon la to Glesie, e fâs vegnî-fur par jê la risultive dal Batisim.
Met-dentri in cheste aghe, midiant de vore dal Spirtu Sant, la gracie dal to unic Fi, par che cul sacrament dal Batisim, l'om, fat sul to stamp, al sei smondeât di dutis lis maglis dal pecjât, e al torni a nassi gnûf crei da aghe e dal Spirtu Sant.
Al met te aghe il ceri une o tre voltis, disint:
Ch'a vegni-jú, Pari, ta cheste aghe la virtût dal Spirtu Sant, Tegnint fer il ceri ta l'aghe al zonte:
par che ducj chêi ch'a saràn batiâts ta cheste aghe, sapulîts dutune cun Crist te muart, cun lui a rissurissin pe vite cence fin.
Par Crist, nestri Signor. Amen.
Al tire-fur il ceri, e la int a dîs o a cjante alc su chest intono:
Risultivis de aghe, benedît il Signor;
laudàilu e benedîlu par in secula.
A chest pont, s'al è culchidun di batiâ, si fasi fâ l'abrenunsio e dî il credo,
e po si lu batie.
S'al è un ch'al pò vescolâ, al vescole daurman i batiâts.
Benedizion de aghe sante
Se no si à di benedî l'aghe par batiâ, si fâs la aghe sante. Il predi al dîs:
Fradis, preín il Signor nestri Diu ch'al benedissi cheste aghe ch'o doprarìn par cjapâ la benedizion in ricuart dal nestri batisim. Che il Signor nus rinfrescji l'anime, par ch'o vebin di restâ simpri de bande dal Spirtu Sant che nus à dât.
Si pree cidins. Po il predi al va indenant.
Signor, nestri Diu, sta cul to popul ch'al vegle preant in cheste sante gnot, ricuardant la vore de creazion e il spetacul de nestre redensie.
Indegniti di benedî cheste aghe che tu âs creade par umidî la tiere, e par rinfrescjâ e tegnî-sù i nestris cuarps.
Di cheste to creature tu âs fat un segno dal to boncur; tu âs diliberât il to popul fasinlu passâ dilà de aghe dal mar Rós; tal desert tu âs fat spissulâ une risultive par distudàur la sêt; cul parangon de aghe ch'e côr i profetis e an fevelât dal gnûf testament che tu vevis intenzion di meti-sú cui umign, e po cu la aghe dal Giordan, che fo consacrade midiant di Crist, tu âs screât il sacrament ch'al fas tornâ a nassi e ch'al marche il scomençâ de int gnove, sfrancjade de tristerie dal pecjât.
Signor, midiant di cheste aghe sante dismovinus il ricuart dal nestri Batisim, par ch'o sèin dutune cui fradis batiâts te Pasche di Crist nestri Signor ch'al vîf e al regne tai secui dai secui. Amen.
Si ripetin lis promessis fatis tal Batisim
Stant in pins e cu la cjandele impiade in man, si ripetin lis promessis fatis, cuant che si fo batiâts.
Il predi al dopre peraulis sul stamp di chestis:
Fradis cetant cjars, midiant dal Batisim o sin cjapâts-dentri tal misteri de Pasche di Crist, o sin sapulîts dutune cun lui te muart, par rissurî dutune cun lui ae gnove vite.
Poben, finide ch'a jè la pinitince de Coresime, ripetin lis promessis fatis tal nestri Batisim, cuant ch'o vin dit abrenunsio a Satane e a lis sos tristeriis, e o vin cjapade l'impegnative di servî Diu come cu va te sante glesie catoliche [si pò zontà:] di Aquilee.
| Predi: | Fasèiso l'abrenunsio a Satane? | R. Abrenunsio. |
| Predi: | E a dutis lis sos tristeriis? | R. Abrenunsio. |
| Predi: | E a dutis lis sos maliciis? | R. Abrenunsio. |
| o ancje |
Predi: Butàiso di bande il pecjât par vivi te libertât dai fîs di Diu?
- R. Lu butìn di bande. o ancje: R. Sì, o cirarìn.
Predi: Butàiso di bande lis maliciís dal trist par no lassâsi paronâ dal pecjât?
- R. Lu butìn di bande. o ancje: R. Sì, o cirarìn.
Predi: Butàiso di bande satane, risultive di ducj i pecjâts?
- R. Lu butìn di bande. o ancje: R. Sì, o cirarìn.
Il predi al zonte:
Predi: Crodèiso in Diu, Pari che dut al pò, ch'al à creât il cîl e la tiere?
- R. O crodìn.
Predi: Crodèiso in Gjesù Crist, so Fi e nestri Signor, nassût de Vergjine Marie, muart e sapulît, ch'al è rissurît dai muarts e al è sentât a gjestre dal Pari?
- R. O crodìn.
Predi: Crodèiso tal Spirtu Sant, la sante Glesie catoliche, il jessi dutune dai sants, il perdon dai pecjâts, il rissurî de cjar e la vite eterne?
- R. O crodìn.
Predi al siere: Poben, Diu che dut al pò, Pari di nestri Signor Gjesù Crist, che nus à sfrancjâts dal pecjât e fâs tornâ a nassi da aghe e dal Spirtu Sant, ch'a nus vuardi cu la so gracie in Crist Gjesù, nestri Signor, pe vite eterne. - R. Amen.
Il predi al sborfe la int cu la aghe sante: la int intant a cjante alc ch'al vei cefâ cul Batisim: p. e.:
O ài viodude une risultive di aghe a saltâ-fur dal templi dal Signor, aleluia;
là ch'a rivarà che aghe a puartarà redensie, e ducj a cjantaran: Aleluia, Aleluia.
I batiâts si ju compagne tal mieç de int. L'aghe par batiâ si la puarte tal batisteri.
No si dîs il credo (za dit).
Cuarte Part
Liturgjìe eucaristiche (Messe)
Al è ben che l'ofertori lu fasin i batiâts ta cheste gnot.
Su lis ufiertis
Signor, ve agrât lis preieris e ce che ti dà la to int, par che cheste sante Messe ch'e vierç lis fiestis di Pasche, nus dèj la fuarce di rivâ ae vite eterne.
Tal domandin par Crist nestri Signor. Amen.
Prefassi di Pasche
Tal Canone roman a son speciai «Ducj unîts» e «Signor, ti prein ancje di contentati ... ».
Antifone di Cumunion 1 Cor. 5, 7-8
Crist, nestre Pasche, al è stât sacrificât:
alore fasin fieste cul pan de mondisie e de veretât; aleluia.
Dopo de Cumunion
Signor, infont i tiei fedei cul Spirt dal to boncur, par ch'a sèin dutune tal amor di Diu chêi che tu saceis cui sacraments di Pasche.
Tal domandin par Crist, nestri Signor. Amen.
Tal cumiât:
La Messe a jè finide: lait cun Diu, aleluia, aleluia.
- R. Grassie a Diu, aleluia, aleluia.